Zenovia Zamfir
Primăvara, anotimpul renașterii, al iubirii, al bucuriei, este perioada în care natura începe să se transforme, să capete o altă culoare. Timid, cu capul plecat, de sub stratul de frunze moarte se ivește un ghiocel, vestind o primăvară frumoasă împodobită cu o mantie verde, cu parfum de flori și adieri diafane de vânt. Într-o zi de primăvară timpurie, la 22 februarie 1901, a văzut lumina zilei, Ioan Marina, fiul lui Marin și Elena Marina. Vorbind cu delicateţe şi cu duioşie despre mama sa, nu uita să facă legătura între dânsa şi slujirea lui preoţească. „Preoţia mea – mărturisea el – a fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşi pe drumul înţelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creştinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moştenit de la bunicii, moşii şi strămoşii mei, vrednici slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată”.
Hărăzit de Bunul Dumnezeu, cum avea să spună Părintele Arsenie Papacioc, a urcat treptele ierarhiei Bisericii până la înalta demnitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Bucuria regăsirii şi trăirii credinţei strămoşeşti, a spiritualităţii şi a identităţii româneşti , a întăririi în comuniunea dătătoare de putere, mângâiere şi nădejde în Dumnezeu, se împleteşte cu nevoia cunoaşterii trecutului, a înaintaşilor, a strămoşilor. Sfântului Apostol Pavel, îndeamnă zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7). Un mare duhovnic contemporan spunea că drumul sau calea spre desăvârșire trece în mod obligatoriu prin proba ispitelor, a încercărilor sau necazurilor fără de voie, a suferințelor trupești și sufletești. Nu putem gusta din bucuriile raiului, fără a sorbi din cupa amară a încercărilor.
Istoria Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist a fost profund marcată de personalitatea patriarhului Justinian Marina. A avut una dintre cele mai lungi cârmuiri ( 1948 – 1977 ), rezistând în scaunul patriarhal aproape trei decenii. A fost lăudat și criticat în egală măsură, fiind văzut atât drept Patriarhul Roșu, cât și salvatorul Bisericii Ortodoxe Române. Cu prilejul comemorării a 40 ani de la trecerea în veșnicie, în Biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală, Patriarhul Daniel a evidențiat jertfelnicia părintelui Patriarh Justinian și a evocat virtuțile și eforturile sale care l-au transformat într-un model vrednic de urmat pentru toți slujitorii Bisericii lui Hristos.
Lucrarea sa pastorală, culturală, misionară, duhovnicească și socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler și credincioși, un model luminos și inspirator de fidelitate și slujire a Mântuitorului Iisus Hristos și a Bisericii Sale, a subliniat Preafericirea Sa.
Aducem prinos de recunoștință memoriei acestui vrednic arhipăstor al Ortodoxiei Românești care a iubit Biserica Lui Hristos din poporul român cu dragoste nețărmurită și a reușit cu înțelepciune și dăruire jertfelnică să apere, să păstreze și să transmită valorile eterne ale credinței noastre strămoșești, a spus Preafericirea Sa…. https://www.activenews.ro/stiri-social/40-de-ani-de-la-trecerea-la-cele-vesnice-a-Patriarhului-Justinian-Marina.-Cuvantul-Patriarhului-Daniel-la-slujba-de-pomenire-.
A rânduit Bunul Dumnezeu șă văd lumina zilei într-un loc binecuvântat, în satul Cioponești de pe malul Cernei – cea frumos curgătoare, la câțiva kilometri de zona pe unde odinioară își purta pașii Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina. Apoi, destinul m-a adus la Biblioteca Județeană ’’Antim Ivireanul ’’ Vâlcea – Casa Cărții vâlcene. În acest Templu al Culturii, am descoperit că este datoria mea creștinească de a-m cinsti înaintași, pentru că dacă nu ne cunoaștem trecutul nu ne putem construi frumos viitorul. Încet, încet, cu multă evlavie, am început să-l caut, să mă documentez, ,să cercetez, iar când l-am descoperit am înțeles ce mult trebuie să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că a îngăduit să scriu și să rostesc numele Patriarhului Justinian Marina. În vara anului 2009, pe 6 iunie, de Rusalii , dată la care în 1948 era înscăunat ca Patriarh al României am organizat prima manifestare cultural-spirituală în memoria sa, la tâmpla bisericii Cuvioasa Paraschiva, adusă pe cheltuială proprie și rectitorită în localitatea natală. Candela aprinsă atunci spre veșnica aducere aminte și cinstire a ars necontenit prin organizarea a numeroase simpozioane, manifestări culturale, editarea unor cărți despre viața și activitatea patriarhului pe ogorul Domnului. La două dintre aceste evenimente cultural – spirituale a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. În toamna anului 2011, pe data de 18 septembrie 2011, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie la biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva , din satul Suiești, cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la rectitorire. La acest eveniment sărbătoresc a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a lansat ideea ca în aceea zonă șă fie ridicată o Mănăstire spre Slava lui Dumnezeu și spre aducerea aminte a celui ce a fost numit de domnul Gheorghe Vasilescu Un Apostol al Bisericii și al Neamului Românesc. Eu care, inițiasem manifestarea , am spus – de ar fi punem fiecare câte o cărămidă și vom face mănăstire.
Înaltpreasfinția Sa vorbea despre Patriarhul Justinian ca un autentic patriot român. „Ceea ce uimește este faptul că timpul lucrează în favoarea distinsului ierarh al Bisericii străbune. Mircea Eliade spunea despre orice operă care se macină în timp că doar după 30 de ani se vede ce mai rămâne din ea. Gândindu-ne la opera celebrului Patriarh Justinian, putem spune azi că, după patru decenii, lucrarea inimii sale – grija pentru Biserica lui Hristos – a fost una de excepție și ea a crescut în dinamică diamantină. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus și pune mare grijă în a se izvodi pentru toată lumea adevărata personalitate a patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, cei care au avut chemare de la Dumnezeu de a împlini binecuvântatele rosturi duhovnicești și administrative ale Bisericii lui Hristos din România pentru românii din lume. Desigur, anul acesta, specialiști, ierarhi și cei care au avut fericirea de a-l cunoaște personal pe Patriarhul Justinian au dragoste să evoce episoade emoționante, laturi ale personalității genialului pălmaș din via Domnului nostru Iisus Hristos”. În toamna anului 2014 Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului a decis înființarea unei mănăstiri în satul Suiești, din comuna Stănești, acolo unde s-a născut Patriarhul Justinian Marina. Piatra de temelie a Mănăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe-Suiești a fost așezată, în prezența ctitorilor și a obștii monahale, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie la 20 iunie 2015.
Locul acesta, binecuvântat de Dumnezeu prin nașterea celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, își primește astăzi prinosul de recunoștință din partea noastră, a Bisericii, și a autorităților, prin începerea lucrărilor de construcție a mănăstirii din satul în care s-a născut, în urmă cu mai bine de un secol, Patriarhul Justinian Marina. (…) De fel din locul acesta, Patriarhul Justinian a binecuvântat prin viața sa aleasă atât satul în care s-a născut, Biserica Ortodoxă din Vâlcea, unde a fost preot, la Băbeni și la Biserica Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea, Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, dar și întreaga Patriarhie, prin lucrarea providențială pe care a avut-o, fiind un patriarh care a dat un suflu nou Bisericii, care a apărat Biserica de puterea ciocanului și a secerii comuniste, a spus Înaltpreasfinția Sa în cuvântul rostit cu aceea ocazie. Munca Patriarhului Justinian Marina a fost impresionantă, iar pe piatra de mormânt de la Mănăstirea Radu Vodă, inscripționată în zid, cu un an înainte de a trece la cele veșnice, spunea … M-am luptat lupta cea bună. Credinţa am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieţii. De acum încolo, mă aşteaptă răsplata dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel drept în ziua aceea”. Autoarea prezintă în lucrarea sa și părerea unor personalități ale Bisericii Ortodoxe Române , care l-au definit ca slujitor și apărător al Bisericii Ortodoxe Române . Patriarhul Justinian Marina va rămâne în conștiința neamului românesc ca Un Apostol al Bisericii și al Neamului Românesc , Un fiu al Vâlcii străbune !
