PFA sau microîntreprindere, o alegere de avarie?

Din dorința de a aduce cât mai mulți bani la bugetul de stat, în anul 2022 s-au luat o serie de măsuri care au crescut fiscalitatea microîntreprinderilor, astfel că micii întreprinzători încearcă să găsească soluții, legale desigur, pentru a-și putea continua activitatea. Ce se întâmplă? Încă de la mijlocul anului 2022, contractele part-time au început să fie impozitate la fel ca cele full-time, indiferent de numărul de ore/zi lucrate. Asta a dus la creșterea costurilor, lovind din plin microîntreprinderile. Să ne gândim că sunt, totuși, firme foarte mici, cu 1-2 angajați sau chiar fără angajați, care-și plăteau onest dările către stat, fără să aștepte ajutoare sau alte facilități, care dau, nu luau! Astfel, în loc să se plătească contribuții la stat, mulți angajați part-time au îngroșat numărul șomerilor, astfel că statul se trezește cu o cheltuială în plus. O altă variantă găsită este aceea că s-au închis microîntreprinderile și au apărut PFA, care, în anumite condiții, sunt de preferat: vor plăti contribuții sociale, respectiv pensie și asigurări de sănătate, doar peste un anumit prag de venit net realizat, pe când ca și microîntreprindere cu un angajat part-time plăteau aceste contribuții la veniturile realizate fără niciun prag! Astfel statul, în loc să câștige, așa cum și-a propus, de fapt pierde! De aceea a și modificat pragurile la asigurările de sănătate începând cu 2023! Tot din 2023, micoîntreprinderile care nu au cel puțin 1 angajat full-time sau mai mulți part-time dar care să cumuleze un număr cel puțin 8 ore/zi, să devină plătitor de impozit pe profit, respectiv 16%. Până la 01.01.2023 microîntreprinderile fără angajați plăteau 3% la veniturile realizate, așa că plata unui angajat i-ar fi dus, pe unii, în pierdere, așa că soluția a fost, din nou, deschiderea unui PFA și renunțarea la microîntreprindere. Unii se iluzionează că reducerea contractelor part-time se datorează transformării lor în contracte full-time, dar în realitate acestea au dispărut, pur și simplu, ori s-au dus în zona neagră a economiei sau, în alte cazuri, s-au deschis PFA-uri de către cei care dețineau o microîntreprindere sau chiar de către angajatul part-time. Sau s-a angajat întreprinzătorul însuși, deoarece nu putea plăti 8 ore dacă volumul de activitate nu o impunea. Asta, așa cum am spus, pentru firme foarte mici, cu 1-2 angajați sau fără angajați. Sigur, mai este și cazul reducerii pragului de la 1.000.000 euro la 500.000 ca o condiție pentru a fi microîntreprindere, adică cu impozit pe venit, dar această reducere a pragului o găsesc justificată, deoarece la o cifră de afaceri de 1.000.000 euro nu cred că putem vorbi de o microîntreprindere. Ca o concluzie, cred că se impune revenirea la taxarea normală a contractelor part-time, precum și la impozitul de 3% pentru cei care nu cumulează cel puțin 1 angajat full-time, astfel va avea de cîștigat toată lumea, stat și mic întreprinzător!