Prețul aurului a crescut de la 1.991 de dolari pe 13 februarie, la aproape 2.400 de dolari pe 12 aprilie. Aceasta este una dintre cele mai pronunțate creșteri ale prețului metalului galben. Însă, potrivit experților grupului Tavex, cu activitate în segmentul aurului de investiții, este foarte probabil să existe încă loc de creștere.
„Creșterea semnificativă a prețului aurului din ultimele săptămâni a agitat lumea financiară. Deși prețul aurului atinge niveluri record, de 2.400 de dolari pe uncie troy, nu depășește cu adevărat valorile anterioare. De cele mai multe ori, ne uităm la prețul internațional al aurului, fără a lua în calcul inflația. Dacă ajustăm prețul aurului la inflație, prețul actual de 2.400 de dolari mai are doar puțin până la nivelul de 2.467 de dolari atins în august 2020. Valoarea actuală este chiar mai mică decât maximul istoric atins în anii ’80 – peste 2.600 de dolari, ajustat la inflație”, spune Victor Dima, Managerul Departamentului de Trezorerie, al Tavex România.
Nu doar că prețul aurului are un potențial semnificativ de creștere înainte de a atinge cu adevărat un nou record, dar este și foarte probabil, datorită situației economice în care se regăsește lumea astăzi. Tendința prețului aurului este de a se situa în intervalul 2.400 – 2.600 de dolari, dar acest lucru nu înseamnă că nu vom vedea creșteri dincolo de acest interval, sunt de părere experții Tavex. De altfel, datele indică faptul că băncile centrale ale țărilor BRICS cumpără aur într-un ritm frenetic și pariază pe aur pentru a-și proteja bogăția financiară de erodarea valorii banilor fiat. Anii 2022 și 2023 au marcat cele mai voluminoase achiziții din ultimele decenii, ambii ani marcând peste 1.000 de tone de aur cumpărate de băncile centrale.
Ce influențează prețul aurului?
Prețul aurului este corelat cu puterea de cumpărare a banilor, dobânzile reale, și, astfel, cu politica monetară. Vorbim în special de politica Rezervei Federale, banca centrală a SUA (Fed). În urma valului inflaționist din 2021-2022, Fed a început să majoreze dobânzile, iar astăzi acestea se află la 5,25-5,5%, spre deosebire de 0,25% la începutul anului 2022. Totodată, randamentul obligațiunilor americane pe zece ani este astăzi de peste 4,5%, comparat cu 1-2% în 2021.
Rezerva Federală SUA nu își permite să taie dobânzile, datorită inflației ridicate. În același timp, nu le poate menține la actualele valori ridicate (peste 5%), deoarece riscă o îndatorare excesivă a SUA. Fiecare punct procentual adaugă aproximativ 723 de miliarde de dolari la datoria publică federală și destabilizează sistemul financiar. Pe scurt, inflația nu poate fi controlată, iar deprecierea banilor fiat, deci și a activelor de rezervă precum dolarul american, vor continua.
Mai mult decât atât, majorarea dobânzilor din 2022 încoace a devalorizat activele emise în trecut, în cantități colosale, cu precădere în perioada pandemiei. Această devalorizare a dus la multiple falimente ale diverselor bănci americane în urmă cu un an, începute cu Silicon Valley Bank. Situația ar fi putut să iasă de sub control și să prezinte riscul de repetare a falimentelor bancare din 2008, dacă Fed nu ar fi intervenit urgent. Orice creștere suplimentară a dobânzilor ar exacerba problema devalorizării activelor.
Pe de altă parte, va fi foarte dificil ca dobânzile să fie reduse și menținute la niveluri apropiate de zero. Astfel de dobânzi scăzute ar însemna dobânzi reale negative, iar cumpărătorii majori ai titlurilor de stat americane nu ar mai fi dispuși să accepte randamente negative. China, al doilea cel mai mare cumpărător de titluri de stat americane din lume, scapă în mod semnificativ de cantități masive de obligațiuni americane de câțiva ani încoace, iar aceasta este doar o parte a unui proces îndelungat.
Actualmente, China deține titluri de stat americane în valoare de aproape 800 de miliarde de dolari, în comparație cu peste 1.300 de miliarde de dolari în urmă cu zece ani. Doar între ianuarie 2022 și decembrie 2023, deținerile de obligațiuni americane ale Chinei au scăzut cu peste 200 de miliarde de dolari. Pe scurt, Fed se află între ciocan și nicovală, mai ales atât timp cât condițiile economice și geopolitice globale nu se schimbă urgent.
Ce poate urma?
Astfel, în contextul actual, inflația nu poate fi controlată în totalitate. Creșterile anuale de preț în țări dezvoltate, precum SUA, au șanse prea mici să se situeze sub 2%, ca înainte de pandemie, și vor rămâne semnificativ mai mari. În aceeași ordine de idei, vom trăi într-o lume în care inflația este relativ ridicată (4-5%), iar dobânzile vor fi și ele relativ mari (2-4%). Deși relativ mari, dobânzile nu vor exceda inflația, iar, astfel, valoarea banilor va continua să scadă, iar randamentul obligațiunilor guvernamentale va rămâne negativ.
Într-un asemenea scenariu, în special considerând tensiunile geopolitice, aurul este un activ foarte atractiv, nu doar pentru investitorii privați, dar și pentru băncile centrale.
