Mihai Nicuț (e-nergia.ro)
Guvernul a publicat joi proiectul de OUG referitor la obligația producătorilor de energie electrică de a vinde, de la 1 ianuarie 2023 până la 31 martie 2025 80% din energia necontractată anterior la prețul plafonat de 450 de lei/MWh, despre care noi am scris AICI, când am consultat un draft al proiectului.
Majoritatea prevederilor nu s-au schimbat, dar noutatea semnificativă față de forma draft este aceea că, în proiectul publicat de Guvern (îl găsiți AICI) nu mai apare obligația producătorilor din surse regenerabile de a vinde energia la 450 de lei/MWh, pe baza prognozei anuale de producție, împărțită apoi în mod egal pe toate intervalele de decontare.
Textul în forma actuală spune că “mecanismul de achiziție centralizată prevăzut în anexa nr. 11 la prezenta ordonanță de urgență nu se aplică operatorilor economici, producători de energie electrică din surse regenerabile de energie, pentru tehnologiile și puterea instalată prevăzute la art 3, alin (1) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările și completările ulterioare (…)”. La acel articol sunt practic enumerate toate formele de energie din surse regenerabile, inclusiv hidro cu puteri de sub 10 MW.
Reglementarea părea practic imposibilă pentru “regenerabili”
Obligația de a vinde energia pe noul mecanism și de către producătorii din surse regenerabile genera o problemă imensă, dat fiind însăși caracterul de intermitență al acestui tip de energie. În primul rând, cum să facă un producător de energie eoliană o prognoză de producție pe un an în condițiile în care, potrivit unor voci din industrie, abaterea de la prognoză pe un an, calculată pe livrările pentru ziua următoare – atenție! este cuprinsă, în eolian, între 38% și 50%? Apoi, chiar presupunând că regenerabilul va trimite o prognoză de producție, fie și pe cea lunară, cantitatea produsă ar trebui să fie împărțită egal pe fiecare interval de decontare (744 de ore într-o lună de 31 zile x 4 intervale pe oră, pentru că decontarea se face la 15 minute), pentru că așa sună reglementarea, care în forma de draft I se aplica și lui la fel ca celorlalți.
Adică la fiecare 15 minute să producă în teorie la fel, ceea ce este, evident, imposibil (ar fi însemnat spre exemplu, ca o centrala fotovoltaică să producă noaptea), dar, pe reglementare, și acest producător ar fi urmat să vândă energia doar prin acest mecanism. Soluția ar fi fost să cumpere din spot sau din intraday ce nu produce dar a fost forțat să prognozeze ce produce, la prețurile spot, de 1.000 de lei să spunem (media lunii trecute) pentru a o “vinde” către OPCOM la 450 de lei MWh.
