Descoperirea unul după altul (şi chiar în grupuri compacte) a unor practicanţi de meserii într-o diversitate de domenii economico-sociale pe bază de acte obţinute fraudulos depăşeşte nivelul faptului divers şi seamănă a fenomen cu efecte grave la nivel individual, ca şi la nivel de sistem. Inginerie (domeniul construcţii), medicină (specializările ginecologie, medicină dentară, ortopedie, chirurgie), învăţământ (psihopedagogie) sunt sectoarele în care s-au găsit falsuri în exercitarea atribuţiilor profesionale. Frecvenţa şi persistenţa cazurilor de acest fel au fost favorizate de consolidarea în decursul anilor a unui sistem de formare şi atestare profesională nu numai lipsit de exigenţă, ci şi făcut în aşa fel, încât să ocolească instanţele cu autoritate în specializările respective.
Cu atelierele de coafură şi cosmetică în care se făceau pretinse intervenţii medicale şi cu dentistul cu opt clase, ne aflăm leit în Caragiale şi avem încă o confirmare de ce clasicii sunt aşa mari oricând. În plină societate bazată pe cunoaştere, avântaţi spre industria 4.0, iată-ne întorşi la „D’ale carnavalului”, în frizeria lui Nae Girimea, „frizer și subchirurg”, a cărui calfă scotea măsele („Știi cum ți-o scoț? Odată… pac!”). Ba avem, la un secol şi jumătate distanţă, şi reîntoarcerea pretinsului medic italian, care „e doftor de bătături în Italia și face și văpsea pentru păr…” La fel cum în ficţiunea piesei ajutorul de bărbier „scoate instrumentele dintr-o masă” şi-i cere clientului-„pacient” să se aşeze pe scaunul de frizerie „ca să am loc în sus să trag… d-a-mpicioarele cum?”, în falsele cabinete medicale descoperite acum în realitatea cotidiană, falşii medici aveau seringi sigilate, substanţe, facturi de achiziţie a acestora, bilete de tratament, ştampile pentru diverse specializări medicale care erau aplicate pe buletine de analiză („pac!”), fără nicio analiză.
Cazuri echivalente s-au găsit şi în alte domenii. 30 de pretinşi ingineri întocmeau cadastru, la nevoie prezentau diplome, fără să fi trecut pe la vreun program de studii de licenţă în facultatea de profil. Nu se ştie câte asistente medicale s-au răspândit în lume cu acte de absolvire a unor şcoli postliceale sanitare unde au mers numai ca să-şi achite taxele. Profesori din vreo 40 de școli au cumpărat de-acasă diplome de pe la universităţi din lume, au pretins că au fost de-adevăratelea la cursuri acolo şi pe baza lor au obţinut gradații, deci sporuri salariale.
Toate de felul acesta nu sunt noutăţi, surprize. Au devenit surse pentru un fenomen care arată superficialitatea acoperitoare de multe ori a lipsei de competenţă în sistemul de educaţie şi formare profesională, ca şi în mecanismul de angajare în economie. Cumpărarea de diplome folositoare la gradaţia de merit datează din 2013, s-a descoperit anul trecut şi aşa a rămas. Investigaţii la şcoli postliceale sanitare şi psihopedagogice au început în 2002, iar azi pornirea altor cercetărilor este livrată în chip de noutate şi intransigenţă. Beneficiari de învârteli cu diplome la medicină au fost dovediţi şi în 1994, şi prin 2000.
Numite convenţional diplome false, actele pe a căror bază pretind că lucrează cei care le deţin sunt de fapt acte-n regulă. La fel sunt actele de angajare la locurile de nuncă. Defectuoase sunt condiţiile de eliberare şi de recunoaştere a actelor în discuţie şi criteriile de încadrare a deţinătorilor. O serie de factori au contribuit în timp la situaţia prezentă, factori legali, numai că făcuţi în aşa fel, încât să dilueze exigenţa odată cu lărgirea posibilităţilor de cuprindere. Expanisunea şcolilor postliceale îşi are originea în învăţământul superior de scurtă durată – puzderia de colegii universitare, mai ales de profil pedagogic, apărute în anii ’90 în localităţi fără nicio bază universitară, multe ca filiale ale unor universităţi făcute din nimic sau din revitalizarea unor institute pedagogice care îşi încheiaseră misiunea la sfârşitul anilor ‘70. Concomitent, piaţa profesională în domeniul asistenţei medicale s-a dovedit primitoare, aşa că s-a înteţit înfiinţarea de şcoli postliceale sanitare. A deţine o diplomă, un certificat, un titlu s-a dovedit util pe scară din ce în ce mai largă pentru ascensiune în ierarhia profesională. Dreptul de acordare a acestora l-au primit tot mai mulţi furnizori de formare, tot mai îndepărtaţi de specificul academic. Au devenit curente practici meschine precum semnarea pe câte un tabel de prezenţă la o conferinţă în numele mai multor colegi, ca astfel să apară şi ei prezenţi şi să primească o adeverinţă de participare care contează la punctajul pentru cine ştie ce gradaţie. Formalismul şi ipocrizia s-au extins în zona angajărilor. Păgubiţi au ajuns să fie oameni inocenţi, societatea, economia în general.
 a unor practicanţi de meserii într-o diversitate de domenii economico-sociale pe bază de acte obţinute fraudulos depăşeşte nivelul faptului divers şi seamănă a fenomen cu efecte grave la nivel individual, ca şi la nivel de sistem.){kind=link}