Ministerul Educației și Cercetării anunță că 27.002 profesori au concurat pentru posturi didactice/catedre vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar, iar 6.775 de profesori au dat examenul pentru definitivare în învățământ. Oferta de posturi titularizabile (miza cea mare a concursului pentru posturi, care a impus numele generic, „de titularizare”) este de ordinul zecilor sau cel mult al câtorva sute în fiecare județ; în București (cât șase județe) sunt 600. Se adaugă necesarul pentru suplinire pe perioadă determinată. Desfășurate în condițiile acestei perioade și în orizontul viitorului an de învățământ, concursul pentru posturi și examenul de definitivat nu au fost câtuși de puțin abordate cu gândul la perspectiva resursei umane în domeniu.
Simbolistica cromatică a începutului de an școlar 2020-2021 e de-acum cunoscută: verde – toată lumea la școală, fără restricții; galben – la școală, cu rândul; roșu – școala închisă. Semnificația e ca la semafor. Fiind luată din banalitatea de fiecare zi, a fost mediatizată cu voluptatea dată de putința cuprinderii dintr-o privire și de înțelegerea din prima.
Au rămas în planul doi tocmai sublinierile esențiale: că școala începe la termen, că se desfășoară în clasă, că e obligatorie, că alte eventuale forme sunt de conjunctură.
„Primul lucru important pentru elevi, pentru părinți, pentru societate în general: pe 14 septembrie începe noul an școlar preuniversitar. Pentru majoritatea elevilor asta înseamnă că vor merge efectiv, fizic, la școală”, spune președintele Klaus Iohannis.
Ministrul educației și cercetării, Monica Anisie, accentuează: „Ceea ce este foarte clar la acest moment este că începem şcoala” și insistă, referitor la situațiile încadrabile în scenariul verde: „Atât timp cât nu există niciun pericol, nu văd de ce nu trebuie să își trimită părintele copilul la școală. Decizia comitetului județean pentru situații de urgență este luată împreună cu DSP. Deci dacă de acolo se spune că nu există niciun pericol, nu văd de ce nu ar participa la cursuri elevii”.
Chiar în situații care impun distanțarea de școală, sublinierea ministerială este că participarea la activitatea organizată în funcție de condiții va fi monitorizată. Sunt astfel scutiți de efortul argumentării cei care cer începerea școlii la 1 septembrie sau, mai nou, la 1 octombrie și cei care găsesc momentul potrivit pentru valorificarea școlii ca debușeu după cum poate fi ajutată cererea pieței de servicii și produse înlocuitoare.
În vederea redeschiderii școlii, este întreținută încurajarea că sunt pe drum dispozitive electronice și se vor da cui va avea nevoie, numai să nu fie vreo contestație în calea licitației pentru achiziție. Li se promite părinților sprijin financiar dacă va trebui să rămână acasă cu copiii în eventualitatea că se vor face lecții online. E subliniată responsabilitatea autorităților locale asupra stabilirii variantei de organizare a activității de învățământ. Se vorbește, în sfârșit, despre ținerea orelor la unele materii în aer liber, cât se poate.
Ce nu se spune deloc este cine va ține orele în condițiile prefigurate. Nevoia de profesori nu este invocată. Or, desfacerea claselor în grupe și repartizate în săli mai multe decât până acum necesită profesori adecvați numeric. Pot fi recrutați studenți, cărora li s-ar face astfel un bine găsindu-li-se oportunități de practică, știut fiind că altfel practica se desfășoară pe apucate, adică unde se descurcă fiecare să fie acceptat prin niște școli, să primească niște adeverințe și numai în ultimă instanță, ca eventualitate, să țină câteva ore la clase. De asemenea, se poate face apel la profesori pensionari. Sunt și mulți oameni fără pregătire pedagogică angrenați în activități de formare, posibil utili pentru salvarea unor situații de încadrare cu personal. De perspectivă imediată trebuie să fie mărirea considerabilă a numărului de locuri pentru formare de profesori.
În același timp, apare ca necesară adecvarea la condițiile de lucru: profesori care să lucreze și cu elevi aflați în fața lor, în clasă, și cu elevi răspândiți pe la casele lor, profesori atât de stăpâni pe materie, încât să poată s-o reconfigureze după nevoi, în sensul că sunt posibile întreruperi, apoi aglomerări dictate de cerința recuperării. Preocuparea învățării profesorilor cu folosirea tehnologiei este absolut necesară. Mai presus însă este de așezat preocuparea pentru formare de profesori știutori de carte serioasă în domeniul disciplinei de învățământ pe care o predă fiecare, deținători de informație multă, la zi, folositoare. E nevoie de profesori cu resurse în interiorul profesiei pentru adaptarea, dozarea, transmiterea învățăturii.
Fa Monik si Claus ( CLAUdiuS JOHANES Germanicus NERO) voi doi sunteti principalii virusi care ati infectat si distrus scoala din tara. Ca analfabeti functionali ce sunteti spuneti incorect, de exemplu, Ministerul Educației și Cercetării, nu Ministerul Educației și al Cercetării, cum e corect.