Celebra fabulă a lui Alecu Donici cred că se potrivește foarte bine la ce se întâmplă astăzi în societatea românească. În condițiile în care avem 2 războaie extinse la un număr foarte mare de țări implicate, unul dintre ele aflându-se de peste 4 ani la granițele noastre, celălalt, de asemenea, deși pare departe este foarte aproape, mai ales prin consecințele economice pe care le are, prețuri majorate necontrolat la combustibili, iar de aici în lanț la toate produsele și serviciile, politicienii noștrii, care ar trebui să ne conducă prin acest labirint economic și social, se comportă precum cele 3 personaje din fabula ,,Racul. Broasca și știuca”. Redăm mai jos:
,,Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea.
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc au rămas
Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire.”
Ne recunoaștem în această fabulă, noi, ca societate? Eu zic că da, în multe privințe, iar morala este clară: atunci când nu există înțelegere, colaborare și un scop comun, dincolo de orice ideologie politică, orice efort, oricât de mare, este în zadar. De fapt, poate că patriotismul, atât de clamat de unii și alții, cam așa s-ar putea defini: efort din partea tuturor, dar în special al celor cu putere de decizie, efort dus până la limită, așa cum au făcut sud-coreenii când în 1998 și-au vândut o parte în bijuterii pentru a ieși din situația de criză în care se aflau. Dar este prea mult, exagerez, dar cel puțin pe aproape am putea fi? Sau de sacrificiu sunt doar unii? Este de neimaginat? Cum am putea ieși din situația economico-socială în care ne aflăm când fiecare trage în altă direcție? Răspunsul clar: nu putem!
