În cel mai recent număr (ianuarie 2022) al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, Nicolae Mareş evocă figura marelui diplomat român Nicolae Titulescu şi întâlnirea acestuia cu geniul din Lancrăm, Lucian Blaga. ”Les grands esprits se recontrent”, am putea spune. Datele biografice şi amănuntele referitoare la interacţiunea dintre cei doi sunt prezentate în perspectiva, nu foarte îndepărtată, a împlinirii a 140 de ani de la naşterea lui Titulescu (4 martie).
Sub de acum cunoscutul generic ”Jocul minţii”, Doina Drăguţ continuă poezia esenţializată, cu referiri la raportul individ/univers: ”Trec prin vid şi urc/tot mai intens,/cu perfecţiunea pierderii/sensului/apoi intru într-o relaţie de bine/cu mine însămi” (Ascendenţa spiritului). Sau: ”Gândurile descompuse/se risipesc în vârste/când un cerc se închide/un altul se deschide./ Arborele vieţii/exilat în afara timpului/intangibil/se înalţă” (Gânduri descompuse).
Câteva aforisme savuroase ale lui Stanislaw Jerzy Lec, în traducerea lui Nicolae Mareş: ”Unele ranguri sunt precum maladiile: de unele te molipseşti, pe altele le moşteneşti”. ”Încet, încet, lumea se deşteaptă. Foarte încet”. ”Sunt unii care sar din trecut în viitor. Asupra prezentului cade doar umbra lor”. Şi:”Adevărata fericire n-are graniţe, nu poate fi găsită doar într-o ţară” (ar fi bine dacă ar fi însuşită şi de contemporaneitate această zicere, n.n.).
Un portret al celebrului muzicolog Iosif Sava îl face Marin I. Arcuş, în materialul ”Colegul meu, Iosif Sava”. Iosif Sava, se arată în articol, a fost autorul a peste 50 de cărţi, mai mult de 6.000 de articole, studii, lectorate, zeci de mii de audiţii, cursuri, interviuri. Ascendenţa sa provenea din familii care au făcut muzică de peste trei secole. Cu un gust amar ne sunt prezentate episoadele înlăturării sale de la TVR, în 1998, şi al dispariţiei sale premature, în acelaşi an, în urma unei afecţiuni ce a precedat o infecţie nosocomială.
Sub titlul ”Basarabia – ţinut cu vechime de secole şi milenii”, Anatol Eremia face o incursiune extinsă în istoria, pe alocuri extrem de zbuciumată, a acestei regiuni, anumite reglementări necesare fiind făcute de-abia pe parcursul ultimilor 15-20 de ani. Materialul va continua în numărul viitor al revistei.
”Pitagora, o personalitate complexă”, materialul Luciei Cosmina Vlad, evocă personalitatea celebrului filosof şi matematician grec, relevându-se principii fundamentale ale şcolii pitagoreice, credinţa în transmigraţia sufletelor, drepturile egale între femei şi bărbaţi (în opoziţie cu atitudinea răspândită atunci în Grecia), dar şi regimul spartan pe care trebuia să-l urmeze discipolii săi.
(Sfatul transmis urmaşilor: ”Nu intraţi în politică” ar avea o mare însemnătate şi astăzi, numai că orientarea hedonistă actuală se situează la polul opus disciplinei şi rigorii pitagoreice, astfel încât nu ştim câţi contemporani ar fi cu adevărat interesaţi să-i urmeze învăţămintele, n.n.).
”Poezia, ca ceremonie a textului” este articolul în care Al. Florin Ţene studiază evoluţia poezie şi a prozei pe parcursul ultimelor decenii, opinând că ”pe măsură ce poezia îşi continuă parcursul normal, de formă experimentală, destabilizatoare şi antisistem, proza neagă orice am crezut că ar fi câştigat în secolul al XX-lea”, ”piaţa universală de carte fiind inundată de produse care afirmă cu mândrie prin propria structură că nu vor altceva decât să spună poveşti”, subsumându-se comercialului.
”Astfel de situaţii de felurite avangarde au dus astăzi la naşterea unor fenomene şi stiluri impure din unghiul curentului iniţial, clasificabile în categoria producţiilor baroce”, mai notează autorul, analizând diferite stiluri ale poeziei, dar şi evoluţia acesteia, concluzionând: ”fără a fi ceremonioasă, poezia ca text este un fenomen obligatoriu în literatura română mereu în mişcare, căci ea reprezintă momentul trăirilor şi al negaţiilor, este antiteza, oglinda şi trăirile ce stimulează înaintarea”.
Ion Popescu-Brădiceni ne oferă mai multe ”Poeme”, originale şi care ating profunzimi, din care cităm: ”Aşa s-a întâmplat cu pasărea Ipoteză/făcându-şi cuibul în marginea acestui poem/Şi-a negat dreptul la întrebările esenţiale/în sufletul meu neliniştit şi boem” (Pasărea fiinţă). Sau: ”Deschid fereastra sufletului. Iată/ ce peisaj cu umbre ce-au prins grai!/Ce oameni dintr-o lume învăţată/din ce în ce cu drumul înspre rai” (Fereastra sufletului).
Ediţia este ilustrată cu lucrări ale artistului plastic francez Francis Picabia, căruia Filip Tudora îi dedică un mic medalion, la final, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Mihai Caba, Ada Stuparu, Horea Porumb, Ştefan Radu Muşat, Ion Pachia Tatomirescu, George Baciu, Mariana Zavati Gardner, Livia Ciupercă, Constantin Miu, Vavila Popovici, George Petrovai, Daniel Marian, Silviu Doinaş Popescu, Vasile Filip, Olimpia Mureşan, Aurelia Rînjea, Terezia Filip, Valentin Emil Muşat, Ioan Voicu, Alexandru Cazacu, Marin Mihalache, Mihai Merticaru, Elena Baciu, Florentin Smarandache, Mircea Ştefănescu, Elena Trifan, Angela-Monica Jucan.
