Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la înființarea Regiunii Autonome Tibet, iar în 28 martie, a fost marcată eliberarea unui milion de șerbi din Tibet. Guvernul chinez a publicat Cartea albă despre dezvoltarea și progresul drepturilor omului în Tibet în noua eră, care prezintă într-o manieră completă și obiectivă, cu date informative, vicisitudinile schimbărilor care au avut loc aici în câteva decenii.
Drepturile omului nu sunt doar un termen, ci și o experiență personală și o achiziție reală. Printre acestea, dreptul la viață și dreptul la dezvoltare sunt drepturi fundamentale ale omului.
Supraviețuirea este baza exercitării tuturor drepturilor omului, iar în vechiul Tibet, înainte de eliberarea pașnică din 1951, viața șerbilor și a sclavilor nu era garantată și nu exista libertatea persoanei, a proprietății sau a gândirii, astfel încât era imposibil să vorbim despre dreptul de a fi o ființă umană. După eliberarea pașnică a Tibetului, majoritatea șerbilor și sclavilor și-au schimbat complet statutul, trecând de la cel de „unelte vorbitoare” la cel de stăpâni ai propriei case. Din momentul eliberării pașnice și până în prezent, populația Tibetului a crescut de la aproximativ un milion la 3,7 milioane, iar speranța de viață de la 35,5 ani la 72,19 ani, cea mai ridicată din istorie.
În comparație cu vechiul Tibet, unde un număr mare de șerbi și sclavi munceau din greu, dar nu aveau garantate nici măcar hrana și îmbrăcămintea, viețile oamenilor din noul Tibet au cunoscut o schimbare radicală. Până la sfârșitul anului 2019, toate cele 628.000 de persoane sărace documentate din Tibet au ieșit din sărăcie. În 2024, venitul net pe cap de locuitor al populației afectate de sărăcie a crescut cu peste 12,5%. În ceea ce privește educația, de la o rată a analfabetismului de până la 95% sau chiar mai mult și o rată de înscriere la școală de mai puțin de 2% a copiilor de vârstă școlară înainte de eliberarea pașnică a Tibetului, țara a eliminat practic analfabetismul și a stabilit un sistem de educație de 15 ani finanțat din fonduri publice.
Așadar, nu numai că drepturile la supraviețuire și dezvoltare au fost garantate, dar și cultura tradițională a Tibetului a fost protejată ca niciodată înainte. Mergând pe străzile din Tibet, vezi facilități publice, panouri și reclame atât în limba națională comună, cât și în limba și scrierea tibetană. Odată cu dezvoltarea științei și tehnologiei, Tibetul a inovat, de asemenea, mijloacele de protejare a cărților și documentelor antice: până în decembrie 2024, peste 67.000 de pagini de cărți antice prețioase au fost încărcate pe platforma globală de „cloud-sharing”, iar aproape 13.990 de pagini de cărți și documente antice deteriorate au fost reparate.
În doar câteva decenii, cum a putut avea Tibetul o schimbare dramatică? Acest lucru se datorează faptului că partidul de guvernământ din China a respectat și a protejat întotdeauna drepturile omului, datorită aderării sale la conceptul de drepturi ale omului centrat pe popor, dezvoltării democrației populare în proces integral.
Astăzi, în Tibet, oamenii se pot informa și participa la viața politică la toate nivelurile, de la legislația regiunii autonome, pregătirea diferitelor tipuri de planuri, la clasificarea gunoiului menajer și gestionarea proprietății, iar problemele pot fi rezolvate.
Chiar în luna ianuarie a acestui an, un cutremur cu magnitudinea de 6,8 grade a lovit ținutul Tingri din Tibet. Aproximativ 10 minute mai târziu, elicopterele de salvare au apărut pe cer. În mai puțin de o jumătate de oră, zona centrală a cutremurului a început să fie salvată. În mai puțin de o zi, rețeaua, drumurile și alimentarea cu energie electrică au fost restabilite treptat, iar oamenii afectați de dezastru au trăit în corturi sau pensiuni și au mâncat mese calde.
Din ce în ce mai mulți oameni din lume pot vedea clar că speculațiile forțelor anti-chineze cu privire la problemele legate de drepturile omului în Tibet sunt doar o acoperire pentru secesiune și sabotaj. Răspunsul la întrebarea dacă drepturile omului sunt sau nu bine protejate în Tibet, poate fi găsit în date, iar detaliile vieții oamenilor vor vorbi de la sine, astfel încât nicio minciună nu le poate acoperi sau șterge.
„Partidul de guvernamant” din China va „rezolva” problema Tibetului prin aducerea a cateva milioane de chinezi in aceasta provincie –
metoda „invatata” de la colonistii europeni care au schimbat compozitia etnica a celor 2 Americi, a Australiei etc.
Am trait sa citesc si despre „eliberarea pasnica a Tibetului in 1951”!!!