Autor: Mihai Drăghici, Partener, Consultanță în Afaceri, EY România
Impulsul global în tranziția tot mai accelerată către tehnologii verzi, AI, electronice avansate și aplicații de apărare a transformat metalele rare (REE) într-un pilon esențial al economiei moderne, evidențiind atât importanța lor strategică, cât și vulnerabilitățile sistemice ale lanțurilor de aprovizionare globale. Cele 17 elemente din categoria rare earths (pământuri rare), alături de scandiu și ytriu, sunt critice datorită proprietăților magnetice, optice și electrice unice, fiind utilizate masiv în vehicule electrice, turbine eoliene, senzori, lasere, telecomunicații, imagistică medicală, centre de date AI și sisteme militare avansate, în timp ce consumul global de magneți REE este estimat să crească anual cu până la 9% în următorul deceniu, conform EY – Rare earths: hidden leverage beneath the surface.
Deși din punct de vedere geologic multe dintre aceste elemente sunt relativ abundente, natura lor dispersată le face dificil de exploatat, necesitând procese tehnice complexe, consum intensiv de apă și energie, precum și gestionarea subproduselor radioactive. Întregul ecosistem global depinde în mod critic de China, care domină extracția (aprox. 70%), rafinarea (peste 90%) și producția de magneți permanenți (94%), consolidându-și poziția printr-un regim de controale la export tot mai strict instaurat între 2020-2025, ce include limitări asupra unor elemente, precum gadoliniu, disprosiu, terbiu, lutețiu sau ytriu, precum și restricții extrateritoriale privind tehnologiile și produsele ce conțin chiar și urme de REE de origine chineză. Aceste măsuri au generat perturbări semnificative în Europa, unde întârzierile la aprobarea licențelor de export au dus la opriri repetate ale liniilor de producție, afectând în special industriile de automobile, electronice și electrocasnice.
Chiar dacă China deține aproape jumătate din rezervele mondiale, multiple proiecte emergente în Australia, Brazilia, SUA, Africa, Canada, Kazahstan sau Uzbekistan, precum și în Europa Centrală, încearcă să creeze alternative viabile, deși lipsa capacităților de rafinare rămâne principalul blocaj global. Cu toate acestea, proiecte legislative, precum Critical Raw Materials Act (CRMA) țintesc reducerea dependenței de un singur stat terț.
Dependența critică de China în domeniul REE: risc structural pentru transformarea industrială a Europei
Statele membre UE se află într-un punct în care transformarea industrială este puternic condiționată de lanțurile globale ale materialelor rare critice, deoarece Uniunea Europeană nu produce suficient REE și își acoperă astfel 98% din necesarul de magneți permanenți din importuri provenite din China, magneți considerați de Comisia Europeană drept componente vitale pentru motoarele vehiculelor electrice și turbine eoliene. Această dependență este accentuată de monopolul Chinei la nivel global în extracția, producția și rafinarea materialelor rare. Mai mult, statul chinez furnizează aproximativ 70% din importurile zonei euro, iar restricțiile sale de export din 2025 au redus livrările de magneți către Europa cu aproximativ 75% într-o singură lună, generând perturbări și chiar opriri de producție în industria auto europeană.
Importanța acestor materiale pentru mobilitatea electrică este fundamentală, întrucât motoarele EV cu magnet permanent sunt considerate de Comisia Europeană drept cele mai eficiente dispozitive de tracțiune dezvoltate până acum și depind de elemente precum neodim, praseodim, disprosiu și terbiu. CORDIS (Community Research and Development Information Service), o platformă oficială a Comisiei Europene care prezintă rezultatele proiectelor de cercetare și inovare finanțate prin programele UE, subliniază la rândul său că REE sunt cruciale pentru magneți, semiconductori și alte componente esențiale utilizate în vehicule electrice și energie regenerabilă, într-un lanț global dominat aproape complet de China.
România în strategia europeană destinată REE: potențial regional, limite industriale, finanțare și oportunități de implicare prin CRMA
Conform studiului EY Rare earths: hidden leverage beneath the surface, România este inclusă în regiunea Europei Centrale, identificată ca având un rol potențial important în strategia Europei de securizare și diversificare a aprovizionării cu elemente de pământuri rare. România este menționată ca parte a unui grup de țări care contribuie la potențialul regional mai larg, însă raportul subliniază că accesul la zăcăminte sau resurse nu este suficient pentru reducerea dependenței de China, din cauza capacităților limitate de rafinare și separare existente în Europa. Astfel, rolul României este încadrat în context regional, însă fără a fi evidențiate capacități industriale sau proiecte specifice deja funcționale
Uniunea Europeană încearcă să reducă această dependență prin intermediul unor inițiative legislative, precum CRMA, care stabileste că, până în 2030, UE trebuie să extragă cel puțin 10% din necesarul anual al materiilor prime critice, să proceseze 40% și să acopere 25% prin reciclare, limitând totodată dependența de un singur stat terț la maxim 65% din necesar. Comisia evidențiază și potențialul reciclării magneților permanenți și necesitatea reconstrucției lanțurilor de aprovizionare europene, subiect abordat și în proiectele oficiale dedicate REE pentru e-mobility, precum REESilience (Resilient and sustainable critical raw materials REE supply chains for the e-mobility and renewable energy ecosystems and strategic sectors). În acest context, cercetătorii din cadrul REESilience au analizat în profunzime alternativele la sursele chineze de REE, evaluând pentru intervalul 2022-2035 evoluția disponibilității, a volumelor și a dinamicii prețurilor. Analiza se bazează pe un mix de informații provenite din studii de specialitate, date industriale și interviuri cu experți și ia în calcul atât resursele primare, reprezentate de exploatări miniere, cât și resursele secundare, rezultate din reciclarea produselor ajunse la finalul ciclului de viață. Pe acest fundament a fost construită o bază de date extinsă care cartografiază potențialul surselor de materii prime.
În acest cadru instituțional,România ar putea urmări o implicare activă în inițiativele regionale din Europa Centrală pentru diversificarea aprovizionării cu elemente de pământuri rare, consolidând rolul său într-un lanț valoric strategic susținut de Uniunea Europeană. Comisia Europeană a anunțat un pachet de 47 de proiecte de minerit pentru materiale critice în 13 state membre, iar România are trei proiecte în domeniul pământurilor rare și mineralelor critice: exploatarea grafitului la Baia de Fier (Gorj), magneziului la Budureasa (Bihor) și cuprului la Rovina (Hunedoara), pentru care sunt alocate în total aproximativ 615 milioane de euro, proiecte declarate strategice și vizate pentru simplificarea procedurilor de autorizare și acces la finanțare europeană.
În paralel, la nivel guvernamental, Ministerul Energiei din România a comunicat că a primit o ofertă de la compania Critical Metals Corp (deținută de European Lithium) pentru un acord exploratoriu cu Nuclearelectrica și filiala sa FPCU Feldioara, care ar putea permite construirea unei fabrici de procesare a pământurilor rare în România, folosind concentratele extrase din zăcământul Tanbreez din Groenlanda. În această inițiativă, proiectul ar permite procesarea la Feldioara a până la 50 % din producția acelor pământuri rare, vizând crearea unei capacități industriale europene de top și transformarea României într-un furnizor constant pentru industrii cheie, precum microprocesoare, aerospațială sau apărare.
Potențiale direcții de acțiune pentru România
România ar trebui să adopte o abordare coerentă și orientată spre investiții, prin lansarea unui program național de analiză și explorare geologică, care să actualizeze harta resurselor critice, să digitalizeze integral arhivele geologice și să pună la dispoziția investitorilor validați un Atlas Național al Resurselor Critice, accesibil online și actualizat în timp real.
În paralel, este recomandată accelerarea și clarificarea cadrului de autorizare, prin modernizarea legislației miniere, digitalizarea completă a procedurilor de licențiere, reducerea blocajelor administrative și prioritizarea proiectelor declarate strategice, în linie cu cerințele europene.
De asemenea, România trebuie să construiască o strategie națională de reciclare a materialelor critice, având în vedere obiectivul stabilit de Uniunea Europeană ca minimum 25% din necesarul de materii prime critice să provină din reciclare până în 2030, prin dezvoltarea unei infrastructuri dedicate colectării și recuperării magneților permanenți, bateriilor și DEEE-urilor.
Pentru a facilita implementarea acestor direcții, este esențială crearea unei Platforme Naționale pentru Parteneriate Strategice, de tip one-stop-shop, care să centralizeze toate procesele relevante pentru investitori, de la autorizarea rapidă a proiectelor strategice și ghidarea privind legislația, stimulentele și finanțările europene, până la coordonarea dialogului cu autoritățile locale și facilitarea parteneriatelor tehnologice și financiare, oferind investitorilor un singur punct de contact și un parcurs clar, predictibil și accelerat pentru investițiile în resurse critice.
