Ședința de miercuri a Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social (CNTDS) de la sediul Guvernului, pe tema stabilirii salariului minim brut pe economie, prin consultarea partenerilor sociali, a dat senzația de ”deja-vu”. În 28 septembrie 2021 sindicatele și patronatele au primit o “mutare în plic”, fiind stabilit un salariu minim brut pe economie la valoarea de 2.550 lei. Este drept, partea guvernamentală a oferit drept argument un model matematic de calcul pe care îl prezentăm în facsimil.
Acum, pentru anul viitor, același scenariu? Aproape. În afara unui nivel de 3.000 de lei (rezultat puțin probabil de schimbat) în ședința CNTDS amintită nu s-a ajuns la niciun rezultat, urmând ca negocierile (cu ghilimelele de rigoare, până la proba contrară) să fie reluate săptămâna viitoare la ora ce va fi anunțată de către reprezentanții Guvernului. Cinstit, părere personală, nu știm de unde acest plafon de 3.000 de lei salariul minim brut pe economie. Dacă anul trecut s-a prezentat o formulă de calcul, discutabilă, dar tot formulă se numește, de această dată s-a dat doar o sumă și atât. Acest fapt ne poate duce la concluzia că avem o ecuație necunoscută cu rezultat impus. Valoarea indicată de guvern în urmă cu 2 luni, valabilă și în prezent, ne duce spre această ipoteză.
Ce trebuie recunoscut? Guvernul, patronatele și sindicatele reprezentative la nivel național sunt conștiente că în actualele condiții de criză (nu are rost să le mai enumerăm) salariul minim pe economie trebuie să crească. Aici a fost consens în ședința de la Palatul Victoria. Ce nu s-a înțeles este faptul: ce dorește Guvernul? Un salariu minim brut care să îndestuleze Bugetul de Stat sau un venit mărit pentru salariați, astfel încât aceștia din urmă să treacă mai ușor prin turbulențele generate de scumpirile în lanț și facturile devenite prohibitive? Aici reprezentanții guvernamentali nu au avut răspuns. Ce miră este că non-răspunsul apare în condițiile în care patronatele au oferit soluții pentru ca salariaților să le fie asigurat un venit net mai mare. De remarcat poziția vicepreședintelui Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR), Dragoș Mihalache, care a menționat că nivelul de 3.000 de lei este fezabil pentru angajatori cu amendamente care pot să asigure atât încasări mai mari la buget, cât și un venit net mai mare pentru salariat. Acesta a subliniat importanța deducerilor fiscale și a oferit o soluție care să ducă la diminuarea efortului financiar al angajatorului, la creșterea reală a netă a venitului angajatului, dar și la încasări mai mari la bugetul statului. Acest lucru ar da angajatorului o marjă de manevră care să compenseze într-o anumită parte șocul scumpirilor, în special pe palierul utilităților, dar și pierderile suferite de salariați prin inflație. A mai menționat că un calcul atent al influenței măsurii propuse de el ar conduce chiar la creșterea veniturilor bugetare. Vicepreședintele UGIR a și menționat că pe adresa Guvernului a fost trimisă o solicitare în acest sens, solicitare însoțită de calculul impactului bugetar.
La rândul său, Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții (membră UGIR), a subliniat că în acest sector salariul minim să fie “ridicat” la nivelul de 4000 de lei pentru a atrage forța de muncă deficitară în condițiile necesității urgentării lucrărilor din infrastructură, precum și pentru a diminua nivelul muncii la gri sau la negru. Desigur, pentru atingerea acestui nivel să fie aplicat mecanismul propus de reducere a suprataxării forței de muncă. “În România nu găsești un lucrător din construcții care să accepte un venit sub 150 de lei pe zi. Acesta este și motivul pentru care forța de muncă migrează sau acceptă alte forme de salarizare care țin de zona gri sau neagră a economiei. Dorim să evităm astfel de practici și să combatem concurența neloială în construcții”- a declarat președintele FPSC. Și turismul se confruntă cu astfel de probleme , dovadă că s-a propus impozitarea bacșișului. O propunere curajoasă, prin care bugetul de stat are de câștigat.
Până la urmă aici este problema, cea a taxării excesive a forței de muncă, lucru recunoscut și de partea sindicală. Confederația Sindicală Națională – Meridian a prezentat statistica doveditoare a presiunii fiscale în domeniul salarizării. Redau integral un pasaj edificator din intervenția sindicatului Meridian:
”În România, prețurile coșului minim sunt comparabile cu cele din Vestul Europei, însă continuăm să avem unul dintre cele mai mici salarii minime pe economie din Europa.
Taxarea excesivă a salariilor reduce semnificativ suma care intră efectiv în buzunarul salariaților.
Comparativ cu alte țări din UE:
🇷🇴 România – taxarea muncii 41,5% – Sbrut = 515 E, Snet = doar 311 E;
🇭🇺 Ungaria – taxarea muncii 33,5% – Sbrut = 503 E, Snet = 334 E, mai mare decât în România;
🇧🇬 Bulgaria – taxarea muncii 22,4 % – Sbrut 363 E, Snet = 281 E, foarte apropiat de cel din România;
🇵🇱 Polonia – taxarea muncii 29,3% ;
🇸 Slovacia – taxarea muncii 18%;”
Iată care este adevărata problemă în calculul salariului minim brut pe economie. Vorbim despre o suprataxare în speranța că vor fi încasați mai mulți bani la buget. Dacă aceasta este miza, greu de atins, reamintesc ce am scris în septembrie 2021 când s-a decis, în baza unei formule de calcul care acum nu mai este invocată, nivelul minim de 2550 lei:
Doar din impozitarea brutului vor fi încasați acești bani? Nu există soluții? Prin seria articolelor pe această temă, UGIR a dorit și dorește să se ajungă la un nivel al salariului minim brut astfel încât să permită sectorului privat și nu numai să reziste actualelor șocuri și să evite falimentele, insolvenţele, concedierile masive de personal și refugiul în economia gri sau neagră. Solicitarea UGIR de a se analiza cu atenție impactul asupra sectoarelor economice vulnerabile, asupra întreprinderilor mici și mijlocii, asupra companiilor care activează în zone defavorizate trebuie interpretată ca un sprijin, și nu ca un factor de presiune asupra executivului. Nu doar patronatele au această viziune, ci și sindicatele. Creșterea salariului brut, fie el și minim, reprezintă, oare, singura cale de mărire a veniturilor bugetare? Dezvoltarea și profitul par să fie teme marginale în acest subiect. O astfel de abordare face credibilă afirmația că un salariu minim poate genera probleme maxime.
Dacă se continuă în această manieră de lucru o să asistăm, și deja asistăm, la o veritabilă luptă de supraviețuire. Nu o să ne referim la refugiul în zona gri sau neagră. Adevărat, în mediul privat, sunt sectoare (de exemplu marile lanțuri comerciale) care pot găsi soluții de adaptare, de pildă acordarea de bonuri salariaților care pot fi folosite în propriile magazine. Este legal. Alte sectoare însă nu au sau nu mai au aceste posibilități. Totul este sub semnul fiscalizării excesive, o formă modernă a «fumăritului» salarial” .
Dar sperăm că la următoarea ședință a CNTDS de la sediul Guvernului, dacă va avea loc, decidenții politici (până la urmă este o decizie politică) vor reflecta asupra argumentelor venite din partea sindicală și patronală. Cu riscul de a greși, salariul minim pe economie va fi de 3.000 de lei. Cum va fi aplicată această decizie? Răspunsul poate veni doar de la Palatul Victoria.
Reproducem în continuare documentul depus de dl Dragoș Mihalache, vicepreședinte UGIR:
Către: Guvernul României
Domnului Nicolae Ionel CIUCĂ, Prim-ministru al României
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
Domnului Marius Constantin BUDĂI, Ministru
Ref: stabilirea salariului minim garantat în plată pentru anul 2023
Stimați Domni,
Uniunea Generală a Industriașilor din România – UGIR apreciază în mod deosebit efortul Dumneavoastră de a găsi soluțiile care să permită ajustarea valorii salariului minim, în urma analizei implicațiilor pentru diverse sectoare economice.
Cu privire la acest subiect, UGIR are următoarea poziție:
-Salariul minim garantat în plată în România trebuie să crească și confederația noastră susține această inițiativă. Economia națională are nevoie să se consolideze și să depășească nivelul în care competitivitatea să se bazeze pe salarii mici în raport cu altte țări europene. Reducerea decalajului existent în prezent între nivelele de salarizare din România și țările dezvoltate economic ale Uniunii Europene este singura soluție pentru creșterea retenției naționale a forței de muncă calificată și, în consecință, pentru întărirea economiei românești.
-Întărirea mediului antreprenorial prin măsuri economice capabile să conducă la susținerea unui nivel crescut de salarizare pentru angajați trebuie să constituie o prioritate pentru orice guvernare responsabilă.
-Creșterea plafonului salariului minim produce dificultăți la nivelul unor sectoare vulnerabile ale economiei, care nu au potențial de creștere. Unele companii din aceste sectoare se pot închide, vor fi trimiși în șomaj oameni cu calificări caduce, la vârsta la care își pot găsi cu dificultate un alt loc de muncă și, astfel, numărul persoanelor dependente de diferse forme de ajutor din partea statului ar crește.
Pentru a preîntâmpina acest rezultat, este necesară evaluarea atentă a acestor posibile consecințe, prin studii care să indice sectoarele vulnerabile în raport cu posibilitățile economiei locale și proiectarea împreună cu reprezentanții angajatorilor din România a unor instrumente de sprijinire a tranziției companiilor din sectoarele economice vulnerabile, fără potențial de creștere, la alte domenii competitive, cu păstrarea personalului angajat. Acest demers ar întări securitatea societală a României (întărirea structurii societății) și ar face posibilă o creștere sănătoasă a mediului economic românesc pentru a produce dezvoltare sustenabilă.
-Discuțiile privind majorarea salariului minim garantat în plată trebuie purtate și la nivelul sectoarelor de activitate, cu reprezentanții patronatelor reprezentative.
Propunerea noastră este de a identifica cu celeritate activitățile economice vulnerabile și de a proiecta formule de sprijin pentru companiile care nu pot susține majorarea salarială, în mod etapizat: în prima etapă pentru a preîntâmpina închiderea acestor societăți comerciale, în a doua etapă pentru a le canaliza către o transformare a domeniului de activitate economică, cu păstrarea angajaților actuali. În aceeași direcție se încadrează propunerea de creștere a salariului minim în două etape: 50% din valoare la 1 martie și 50% din valoare la 1 septembrie (sunt sectoare de activitate care în lunile decembrie, ianuarie, februarie nu au activitate sau au activitate redusă).
-În cazul sectoarelor care beneficiază de facilități fiscale pentru a fi stimulată dezvoltarea lor în România, cum este cel al construcțiilor, de exemplu, în contextul menținerii facilităților acordate prin OUG 114/2018, dar și a actualelor prevederi ale Ordonanței Guvernului nr.16/2022, se resimte nevoia unei majorări a salariului minim la 4.000 de lei brut. Acest nivel mai ridicat al pragului salariului minim este imperios necesar pentru reducerea fenomenului accentuat de migrație a forței de muncă deja diminuată în domeniul construcțiilor către țările din vestul Europei și pentru a facilita continuarea investițiilor previzionate din PNRR, preîntâmpinând astfel situația în care companiile de construcții din România să nu se poată prezenta la licitații din lipsa de personal. Propunerea UGIR este de a organiza consultări cu reprezentanții patronatelor reprezentative din aceste sectoare de activitate pentru a identifica soluții particularizate în acord cu nevoile semnalate.
-Pentru atenuarea impactului general al creșterii salariului minim asupra bugetelor companiilor, propunem reducerea impozitării generale a muncii, cu menținerea procentelor aferente contribuțiilor, sau neimpozitarea creșterii salariului minim în primul an de la aplicare.
– Majorarea salariului minim pe economie este o decizie politică, însă este indicat să evaluăm în mod riguros consecințele și să identificăm soluțiile optime pentru eventualele efecte negative care pot apărea. Din acest motiv, considerăm că este necesară ducerea la bun sfârșit a elaborării cadrului legislativ privind stabilirea mecanismului de fundamentare a nivelului salariului minim garantat în plată, astfel încât să avem un instrument funcțional de evaluare a stării economiei și societății și de identificare a soluțiilor care să permită ajustarea nivelului salariului minim în condiții optime pentru economie, pentru angajatori și pentru salariați.
Un mecanism înseamnă nu doar indicatorii care fac posibil calculul nivelului salarial minim, ci și studiile și analizele care estimează efectele induse la nivelul economiei și al companiilor, singurele care pot să indice zonele de vulnerabilitate și permit gândirea unor soluții.
Reiterăm disponibilitatea de a sprijini activ toate acțiunile Dumneavoastră pentru a promova relații de muncă corecte.
Cu considerație,
Dragoș MIHALACHE,
Vicepreședinte UGIR
