Deficitul de cadre didactice calificate în învăţământul preuniversitar este de aproape 30.000 de persoane. Sună a semnal de alarmă. Şi sună tragic, pentru că se întâmplă într-un timp dincolo de evenimente inevitabil trecătoare: deschiderea anului şcolar şi a celui universitar, Ziua Mondială a Educaţiei, cinstirea rolului învăţătorilor şi al profesorilor în Marele Război şi în Marea Unire de acum un secol. Accentuată de Marius Ovidiu Nistor, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“, în plenul reuniunii organizate de această federaţie cu tema „Contribuţia educaţiei la dezvoltarea României moderne“, lipsa cu zecile de mii a cadrelor didactice calificate e tragică ţinând seama de ceea ce ea prefigurează în orizontul economic, social, în general uman al ţării. Şi iar, se arată tragic deficitul de personal calificat să facă educaţie şi să transmită învăţătură, în condiţiile în care autoritatea statului în domeniu, Ministerul Educației Naționale, decretează un fel de acoperire a deficitului (şi acea acoperire, minoră faţă de amploarea lipsei), din moment ce dispune (OMEN nr. 4884/2018) tăierea a încă 4.000 de posturi de personal didactic de predare, de personal didactic auxiliar și nedidactic. Prin efecte, se produce accentuarea în toată regula a deficitului de calificare profesională în şcoli. Pe deasupra, atrag atenţia sindicatele de profil, măsura a fost luată după începerea anului școlar şi fără consultarea impusă de legislație cu partenerii de dialog social.
Se întâmplă aceasta într-un moment altfel al reafirmării cu tărie a rolului şcolii şi al profesioniştilor ei în formarea generaţiilor viitoare şi în dezvoltarea ţării. „De sănătatea sistemului educaţional dintr-o ţară depinde în mod direct starea întregii societăţi. Dacă nu înţelegem acest lucru esenţial ne condamnăm la subdezvoltare atât pe noi, cât şi generaţiile pe care le educăm şi pe cele care vor veni după noi”, spunea profesorul Marius Ovidiu Nistor la reuniunea dedicată rolului educaţiei în dezvoltarea României moderne.
Cu precădere, ne aflăm într-un moment al recunoaşterii la mai multe niveluri a nevoii de conexiune între cerinţele realităţii şi perspectivei socio-economice şi în acelaşi timp, al recunoaşterii nevoii de coerenţă în sistemul educaţional. „O Românie puternică are nevoie de cetățeni educați și pregătiți pentru a înfrunta provocările unei lumi aflate într-o continuă schimbare”, sublinia preşedintele Klaus Iohannis în mesajul transmis reuniunii iniţiate de federaţia „Spiru Haret”. Pe lina coerenţei între ciclurile sistemului de educaţie (coerenţă altfel ignorată, dacă nu respinsă de-a dreptul), preşedintele România reliefa cu ocazia celebrării a două secole de la fondarea Universităţii Politehnica din Bucureşti că „universitățile sunt cheia de boltă a ecosistemului educațional românesc. Multe aspecte ale educației preuniversitare depind de munca dumneavoastră, a universităților. Aici se formează cadrele didactice din educația preuniversitară, iar calitatea acestor programe are un impact decisiv asupra performanței elevilor noștri.
Orice reformă a carierei didactice va trebui să implice universitățile, care, la rândul lor, trebuie să își adapteze programele de formare. Propunerile de reformă curriculară, organizarea examenelor și realizarea materialelor didactice depind și ele de implicarea mediului universitar, mediu care poate facilita crearea unei punți între nevoile sistemului și ultimele inovații sau tendințe pe plan european sau global”. Recunoaşterea continuităţii între ciclurile de învăţământ caracterizează încurajator acest început de an şcolar şi de an universitar. Academia de Studii Economice din Bucureşti şi mai multe colegii şi licee de elită oferă un exemplu prin colaborarea lor în activitatea curentă, ca şi la ocazii festive, cum a fost evenimentul din Aula Magna a ASE, în care au fost prezentaţi şi premiaţi admişii cu cele mai mari medii pe facultăţi în acest an şi directorii colegiilor şi liceelor din care provin. Aşa cum frecvent nivelul scăzut al studenţilor este pus pe seama pregătirii slabe şi a obiceiurilor cu care vin din liceu, se cuvine apreciată (acolo unde există) ţinuta înaltă a educaţiei şi pregătirii care (încă) se fac în unele colegii şi licee, care contribuie şi ele la întreţinerea speranţei în progresul României.
