Comunicat Mazars
În data de 1 decembrie 2021, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (UE), a fost publicată Directiva privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CbCR), care urmărește să sporească transparența marilor companii multinaționale, obligând organizațiile cu venituri de peste 750 milioane de euro să prezinte public, într-un raport specific, impozitul pe profit pe care îl plătesc.
Legiuitorii români au optat pentru o adoptare rapidă a normelor. Începând cu 1 septembrie 2022, România a devenit prima țară care a transpus în legislația națională prevederile Directivei (UE) 2021/2101 privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte, prin Ordinul nr. 2048.
La un an distanță, prin Ordinul 1730/2023, legislaţia românească a fost aliniată cu prevederile Directivei (UE) 2021/2101, în sensul că filialele de dimensiuni mijlocii şi mari din România, care sunt controlate de grupuri multinaţionale cu o societate-mamă finală cu sediul în UE, nu mai sunt supuse obligaţiilor de raportare publică CbCR în România.
În cazul în care societatea-mamă finală este stabilită într-un stat terţ, obligaţia de a publica raportul poate fi îndeplinită de orice entitate afiliată din cadrul grupului stabilită într-un Stat Membru.
În ambele cazuri, grupurile multinaţionale cu o societate-mamă din afara UE, care operează filiale de dimensiuni mijlocii şi mari din România, vor trebui să respecte termenul de publicare în România până la 31 decembrie 2024, pentru un exerciţiu financiar calendaristic de raportare.
Implementarea acestei Directive în România marchează o transformare semnificativă în ceea ce privește transparența fiscală a marilor companii multinaționale. Aceasta impune obligații legale stricte dar și deschide noi oportunități pentru companii de a-și revizui și îmbunătăți strategiile în domeniul transparenței fiscale. Strategii ce, cu siguranță, vor fi atent observate de publicul larg.
Chiar dacă legislația locală privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CbCR) a fost modificată, contribuabilii întâmpină încă dificultăți în înțelegerea obligațiilor legale și se confruntă cu absența unui formular oficial care să faciliteze pregătirea raportului. Astfel că, primul an de raportare va fi în continuare dificil de gestionat.
Raportarea nepublică (non-public CbCR)
„Grupurile multinaționale care își desfășoară activitatea în România și care depun raportul non-public CbC doar în țările cu care România nu are un acord de schimb automat de informații privind CbCR, trebuie să depună raportul și la autoritățile fiscale române. Acestea au început să verifice stadiul procesului de depunere a declarațiilor și să trimită notificări contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligația în termenul legal.”, a menționat Liviu Gheorghiu, Tax Director, Mazars în România.
Adrian Mutea, Tax Manager, Mazars în România, adaugă: „Sancțiunile pentru nedepunerea raportului CbC (Formularul R404) se numără printre cele mai severe din legislația fiscală românească, atingând un plafon de până la 20.000 de euro pe an fiscal. Companiile trebuie să evalueze obligațiile locale, în special în cazurile în care societatea-mamă se află în afara UE.”
