Școala contestată

După rezolvarea contestațiilor, rezultatele la bacalaureat au crescut pe linie față de evaluarea inițială: promovare generală – 64,5% de la 62,9%, promoția curentă – 72,9% de la 71,4%, promoțiile anterioare – 27,7% de la 25%. Față de anul trecut, anul acesta au promovat bacalaureatul cu câte trei mii mai mulți candidați din promoția curentă și din cele anterioare.

Examenele naționale din acest an – evaluarea națională și apoi bacalaureatul – s-au dovedit remarcabile în spațiul public prin contestații: acea parte prevăzută întotdeauna în rutina metodologiei de examen aproape sinonimă cu nemulțumirea. Dreptul la nemulțumire, speranță, iluzie, tragere de timp e liber exprimabil, numai că de data aceasta, contestațiile au semănat a probe de examen în toată regula. Contestațiile au avut cel mai mare ecou, au suscitat cele mai participative discuții, au schimbat unele rezultate în mod radical și au ieșit în evidență prin cantitate în dublu sens. La evaluarea națională, au fost înregistrate cele mai puține contestații din ultimii trei ani – 15.275, față de 21.509 – în 2019, 23.761 – în 2018. La bacalaureat, a fost invers: cele mai multe contestații din ultimii trei ani – 62.790, față de 47.999 – în 2019, 44.401 – în 2018. Înregistrarea celui mai mic număr de contestații la evaluarea națională din ultimii trei ani a fost subliniată de Ministerul Educației și Cercetării ca performanță. La subiecte atât de facile cum au fost cele de la evaluarea națională, este normal ca nemulțumirile să se împuțineze numeric. În asemenea condiții, nu e motiv de laudă că au fost cele mai puține contestații. La bacalaureat, dimpotrivă, au fost așa multe contestații pentru că în jurul examenului s-a accentuat o atitudine începută dinaintea sesiunii, de renunțare, de anulare, de înlocuire a examenului cu niște medii anterioare, ceea ce parțial s-a și întâmplat la probele de evaluare a competențelor. S-a propagat ideea nu atât că examenul nu va mai fi dat, cât că va fi foarte ușor. Au apărut mediatic sfaturi pentru candidați începute cu sugerarea a ceea ce nu li se va da, fiind scos din programă, continuând cu aprecieri despre ce e puțin probabil să le pice și cu indicații alături de conținut despre așezarea în pagină și formularea răspunsurilor în enunțuri curate de elev care, pentru că nu știe subiectul, se-nvârtește cu vorbe pe lângă. Pe deasupra, decizia multor universități de a organiza admitere doar pe baza mediilor de la bacalaureat a accentuat nevoia de medii crescute, folositoare într-o ocazie de sezon care nu poate fi ratată. În general, bacalaureatul a lăsat impresia unei ocupații trecătoare și profitabile, din care e păcat să nu se obțină ceva, inclusiv, dacă se poate, niște sutimi peste o medie, ea însăși bună să fie-acolo.

În același timp, contestația înțeleasă ca necesară de la sine (nu numai în acest an) arată neîncredere în examene, în examinatori și în școală ca sistem. Anul acesta, mai mult ca altădată, neîncrederea s-a dovedit justificată. S-au înregistrat salturi mari de la nota inițială la cea adevărată. Grav este că au fost salturi peste pragul promovării, deci pentru un timp, în mod fals și fără vina lor, niște candidați au trăit starea de om respins, eșuat. La nivel individual, situațiile s-au rezolvat, cum se rezolvă de fiecare dată. Greu se șterge amprenta lăsată la nivel social. Într-o lume care, ajutată mediatic, pune pe același plan legea cu proiectul de lege, informația din sursă autorizată cu discuția de pe forum, superstiția cu credința și persoana cu personajul, se generalizează rapid judecăți personale – nu experiențe personale! – asupra unor aspecte, de la corectarea lucrărilor de examen la radiografia sistemului de educație. În acest fel, devin convingeri păreri cum că la note se poate umbla, că ierarhiile nu sunt juste, că profesorii sunt incompetenți, că trebuie întărit controlul din afara școlii asupra lor. Momentul favorabil contestărilor este valorificat în tentative de impunere a unor idei socotite în urmă cu câțiva ani năstrușnice, dar acum tratate ca propuneri, de felul aceleia ca în urma contestației nota să nu mai poată fi modificată decât crescător, idee din aceeași categorie cu cele care susțin desfășurarea orelor cu jumătate din efectivul clasei în clasă și jumătate acasă în online sau începerea orelor la intervale de câteva minute între clase.

Contestarea în mod reflex a oricărui rezultat de examen, descoperirea unor erori grave în urma unor contestații, forțarea momentului pentru idei dovedind lipsă de habar în ale școlii arată un sistem educațional vulnerabil, generator de neîncredere nu numai din partea celor care-l frecventează, ci și din partea beneficiarilor din societate, din mediul economic.