Şcoala românească se află în febra simulării examenelor naţionale de la vară: 11-13 martie (22 martie, comunicarea rezultatelor), simularea evaluării naționale pentru elevii clasei a VIII-a şi, în premieră, pentru elevii clasei a VII-a; 18-21 martie (29 martie, anunţarea rezultatelor), simularea bacalaureatului.
Subiectele sunt elaborate de specialiștii Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE), probele se suţin în acelaşi timp în toate şcolile, corectarea lucrărilor se face ca la examen, „în baza unor bareme care asigură unitatea şi obiectivitatea evaluării şi notării la nivel naţional, de către doi profesori (…)”; e drept că, spre deosebire de metodologia de examen naţional, profesorii sunt „din unităţile de învăţământ în care elevii susţin simularea”, iar prevederea ca să fie doi apare cu atenuarea „de regulă”.
Oricum, ridicarea simulării la anvergura examenului real arată prevenţie şi îngrijorare determinate de rezultatele tot mai slabe de la an la an ale absolvenţilor de nivel general şi apoi mediu, cu perspective de asemenea îngrijorătoare de acces pe trepte superioare de formare sau de încadrare profesională în economie.
Ridicarea unei simulări la nivelul evenimentului real prin anvergura şi resursele care să-i confere prim-planul actualităţii este anormală. Totuşi, apare ca justificată în starea de lucruri acumulată la noi, din cauza mai multor factori: eşecul cu pondere mare la scara ultimelor promoţii la finalizarea unor cicluri şcolare de bază chiar în condiţiile uşurării până la nivel elementar a evaluărilor, nivelul de pregătire a absolvenţilor necorespunzător cerinţelor economico-sociale, reglementările care practic îi exclud pe cei care eşuează la examenele naţionale de la orice oportunitate de încadrare. Evaluări – şi simulate, şi adevărate – se fac din doi ani şi acum mai des, doar-doar va fi constatat progresul, va fi luat în pripă regresul. Ministrul educaţiei naţionale, Ecaterina Andronescu, socoteşte că „avem evaluări la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a. Acum facem simulare şi la clasa VII-a. Avem evaluare la a VIII-a și ne-ar mai trebui ceva, pentru că în liceu, de la clasa a IX-a până la clasa a XII-a, nu avem deloc. Poate facem simulare în fiecare an, ca să creștem presiunea cumva asupra lor să se pregătească pentru examenul final” şi propune să crească „numărul de ore remediale”.
Dincolo de scopul imediat de a trece cu bine de un examen naţional întâmpinat cu spaimă, se află perspectiva sumbră a depopulării şcolii superioare, odată cu extinderea calificării profesionale inferioare, până la lipsa calificării. În primul rând, se diminuează baza din care ar fi de aşteptat să se ridice oamenii porniţi spre studii, perfecţionare profesională, poate şi spre carieră. „Dacă în anul 2003 aveam 4,3 milioane de elevi în învățământul preuniversitar, astăzi avem 2,65 milioane. Adică este o cădere absolut dramatică. Cred că este cea mai mare problemă cu care se confruntă România”, apreciază ministrul educaţiei naţionale. În anul şcolar trecut, numărul elevilor din învăţământul primar şi gimnzial a fost cu 17.500 mai mic decât în anul precedent, iar al elevilor de liceu, cu 13.100 mai mic. Mai departe, în lanţ, urmează scăderea numărului celor care merg la studii superioare, al specialiştilor cu fundamentare teoretică şi cunoştinţe largi în domeniile lor, al profesioniştilor de nivel foarte înalt, de la care se aşteaptă creaţie, inovaţie, progres. Promoția clasei a VIII-a din 2001 a avut 259.000 de elevi, candidaţi la repartizarea în liceu, „acum avem 150.000”, atrage atenţia ministrul educaţiei naţionale şi accentuează: „Ca urmare, nu cred că vom avea mai mult de 60-70.000 de absolvenți de liceu peste trei ani de zile.
Ce se va întâmpla cu universitățile noastre?”. Soluţia propusă este atragerea de studenţi străini. Dacă ar fi să se întâmple, rezultatul ar însemna îndeplinirea obiectivului internaționalizării universităţilor, odată cu câştigurile din taxe și cu păstrarea programele de studii. În acelaşi timp, la nivelul forţei de muncă autohtone, profesionalizarea măruntă sau deloc se va extinde.
Într-un studiu preliminar privind dinamica forței de muncă din România în perioada octombrie 2017-octombrie 2018, Patronatul Investitorilor Autohtoni din România – PIAROM semnalează că numărul muncitorilor necalificați cu contract de muncă a crescut cu 26.006 (creştere 3,29%), cele mai mari creşteri fiind pentru ocupaţii precum muncitori necalificați la demolarea clădirilor (10.699, creştere 13,13%), şoferi de autoturisme și camionete (8.110, creştere 7,71%), lucrători comerciali (7.066, creştere 4,94%).
Mai departe decât simularea unor examene, sistemul nostru educaţional ar fi bine să-şi propună depăşirea aspectului de simulacru care de multe ori e pus să ţină locul lucrului făcut de-adevăratelea.
