Sculptorul care face lemnul să vorbească în șoaptă

Al. Florin Țene

Într-o atmosferă de sărbătoare a nașterii Fiului Domnului, într-o cofetărie de cartier în Cluj-Napoca, unde colindul de la aparatul de radio sfințea atmosfera, m-am întâlnit cu scriitorul Gavril Moisa și sculptorul Simion Legian. Aici la o masă rotundă și albă precum zăpada pe care o așteptam de mult, am primit de la Simion Legian o carte, format A 4 “eseu memorial-Album”, intitulată “Sculptura lui Simion Legian“ semnată de cunoscutul brâncușolog și prozator Constantin Zărnescu, apărută la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2023, cu dedicația „Cu multă stimă și respect domnului Al.Florin Țene din partea sculptorului, ss indescifrabil, Cluj-Napoca 12.12.2023.”

Cartea este structurată în 12 capitole: “Cum am întâlnit pe Dimion Legian“, Al.Tzigara-Samurcaș, savantul salvator al civilizației populare “, “ Inovațiile revoluționare ale lui C. Brâncuși și ale continuatorilor săi“, “Originalitatea tranșantă a lui Simion Legian “, “Clase de sculpture, la Simion Legian “, “În loc de concluzii “, “Din viața mea, câtă a fost… “, “ La încheierea ediției“ ,“Scurtă bibliografie“, “ Adenda“ ,“ Album Simion Legian-scurte aprecieri semnate de Ovidiu Pecican, Rudolf Wagner, Iulian Dămăcuș, Gavril Moisa și Eugen Albu cu epigram Unui sculptor de geniu.2019“. după care urmează 36 de pagini cu superbe reproduceri color după sculpturile lui Simion Legian.

• Despre un alt album al lui Simion Legian scriam următoarele “Încă din titlu sculptorul ne atenționează că lucrările lui sunt un  proces de gândire care rezidă în analiza și discutarea argumentelor contradictorii, în scopul descoperirii adevărului; aceasta este o  arta de a ajunge la adevăr prin dialog.
• Albumul cuprinde 49 de reproduceri după mini-sculpturile în lemn, deschizându-se cu un motto de  Iulian Dămăcuș: “nerăbdător un fluier/ în contrapunct. “
• “Ochi”, lucrarea în lemn de paltin realizată în 1979, cu care se deschide albumul ne introduce privirea în interiorul creației sculptorului, iar pupila cu cele patru cercuri  ne duce cu gândul la semnificația cifrei 4 care face parte din grupul numerelor primare, de la 1 la 9. El reprezintă planeta Uranus, precum și cele patru anotimpuri ale anului, punctele cardinale și cele patru Elemente. Cifra 4 este un număr al existenţei, este un număr care conectează mintea şi trupul şi le aduce în armonie împreună. El simbolizează siguranţa şi securitatea casei, nevoia de stabilitate a familiei şi încrederea în valori şi principii puternice. Încă din vremuri străvechi, cifra 4 a fost asociată cu misterul vieţii şi cu ideea de continuitate. Nu degeaba există 4 anotimpuri, 4 puncte cardinale, 4 elemente ale naturii. Toate acestea sunt deopotrivă cele mai importante caracteristici ale acestei cifre. Numărul 4 poate fi un semn că îngerii tăi păzitori te iubesc, îţi oferă protecţie, dragoste, suport şi tot ce ai nevoie pentru a-ţi atinge obiectivele. Atunci când gândeşti pozitiv, eşti o fire deschisă şi te adaptezi cu uşurinţă situaţiilor noi, Universul te răsplăteşte cu moment inedite, pe care nu le poţi uita vreodată.
• Această sculptură ne îndeamnă să intrăm cu privirea în interiorul Albumului, să înțelegem și să descifrăm semnificația filosofică și esența lemnului modelat după ideile talentatului sculptor.

Cele două lucrări “Perpetuum mobile, realizate în 1979, în lemn de paltin“, una cu roata fixată sus între două coloane și cealaltă cu roata amplasată jos, semnifică inifinitatea distanței dintre cele două poziții. În accepția modernă, un perpetuum mobile este un dispozitiv ipotetic care poate funcționa un timp indefinit fără a fi alimentat de la o sursă de energie externă. Un asemenea motor este imposibil de realizat, întrucât el ar încălca principiile termodinamicii. Autorul lucrării ne invită să privim cele două lucrări și privind succesiv imaginile se realizează, într-adevăr un perpetuum mobile, precum imaginile mișcătoare pe un clișeu de film proiectat.

• Lucrarea “ Maci“, realizată în anul 1988 din lemn de nuc, măslin, paltin și păducel, reproduce cupele florilor de mac, precum ulcelele din lut de Horez, amplasate pe un trunchi masiv. Cupele cu deschiderea spre cer sunt avide de lumină și culoare.     Florile de mac simbolizeaza gingășie, dragoste, puritate, frumusețe. Florile de culoare roșie inseamna pasiune, scânteie, sânge și de asemenea este considerata culoarea dragostei. Culoare activa si temperamentala, ea simbolizeaza cele mai adanci și împlinite sentimente de dragoste și respect, dorință și vitalitate.
  Macul mai poate semnifica și gingasie, fiind floarea dragostei pasionale, asociată cu ardoarea. In cazul unei relații aflate la început, primirea unei flori de mac poate însemna dorința de a avansa.
  Ideea de a folosi mac roșu ca simbol de memorie aparține Moinei Michael, profesor  in cadrul Universitatii din Georgia, SUA. Impresionata de munca lui McCrae  în noiembrie 1918, ea a scris propriul poem „Vom păstra credința”, unde  a jurat pentru  întotdeauna să poarte mac roșu, în memoria celor căzuți în Primul război mondial. După 1918 Мoina Michael se ocupa de sprijin financiar in sustinerea veteranilor de război. În scopul de a aduna fondurile necesare, Michael și-a propus să vândă mac confectionat artificial  din mătase.
• Pentru prima dată simbolul a fost folosit de Americanii legionari  in  memoria soldaților americani căzuți în timpul Primului război mondial. Simbolul a capatat o distributie mai largă în țările Commonwealth — Marea Britanie și fostele colonii, precum și în America de Nord și Australia.
• Sculptura intitulată “Amor “, realizată în anul 1991 în lemn de paltin, reprezintă stilizat până la esență o femeie și un bărbat îmbrățișați, până la sugestia metaforică a îmbrățișării. Lucrarea trasmite, într-adevăr, semnificația sentimentului de iubire și nu de amor-propriu care înseamnă  prețuire, uneori exagerată, pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva.
  “Rivali “, lucrare realizată în 1991 din lemn de măslin, reprezintă două persoane  având membrele inferioare pornite dintr-un singur corp unitar, dar despărțite în partea de sus, aflându-se în poziții amenințătoare. Lucrarea sugerează  concurență între două persoane care aspiră la același lucru, la aceeași situație.
• O întreagă filozofie a timpului, și al scurgerii lui sunt cele două lucrări intitulate “Clepsidră“, aflate la pozițiile 46 și 47, din lemn de nuc, una cu rezervoarele la mijloc și cealală cu un rezervor sus și altul jos, sugerând scurgerea materiei nisipoase care măsoară scurgerea timpului. Aceste lucrări ne sugerează că timpul este unul dintre conceptele fundamentale ale fizicii și filosofiei. acesta fiind mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune după toate constatările ireversibile din trecut, prin prezent, spre viitor. 
• Albumul se încheie cu lucrarea “Potir “ aflată la poziția 49, realizată în anul 2020 din lemn de nuc, reprezentând un cilindru sculptat în interior cu multe orificii patrate prin care aerul și lumina pătrund pentru a le sorbi, precum un cocktail zeul Bragi, zeul poeziei, din mitologia nordică.

Simion Legian este un talentat sculptor miniaturist, care face lemnul să vorbească și memoria copacului din care a luat bucățica de metaforă, să ne vorbească cu multă sinceritate”.

Eseul lui Constantin Zărnescu este o policromie a informațiilor despre arta lemnului în lumea satului românesc, amintind lucrări de acest gen în diferite zone ale țării, neuitând de Vida Gheza, pe care l-am cunoscut în atelierul său la Baia Mare, în anul 1962. Autorul cărții pătrunde în esența discuțiilor estetice in domeniul operelor de cult, ne uitând să amintească de interesanta culegere a sa de aforisme și texte ale lui Brâncuși, av\nd cuvinte de apreciere din partea lui Marin Sorescu.Remarcăm bogăția de informații în eseul semnat de Constantin Zărnescu ce-l pot compara cu virtuozitatea unui mare pianist inprovizând pe clapele unui pian. Esența eseului lui Constantin Zărnescu constă în ceea ce spunea istoricul de artă Jean Cassou :“ că Brâncuși a adus cu el, la Paris, fabulosul Pantheon al Traciei?…Și că lucrările și ideile vechi dețin valoarea cea mai prestigioasă.“

Constat că lucrările lui Simion Legian au fost un motiv de inspirație pentru autorul cărții pentru a-și etala cunoștiinlele despre artă și autobiografie.Lecție necesară pentru cititorul ne avizat.

Paginile de memorialistică ale lui Constantin Zărnescu, din cadrul eseului de care vorbesc, sunt reale motive de a cunoaște un scriitor dăruit cu tot talentul artei înveșnicită în piatră și lemn.

Păcat că Constantin Zărnescu în cele 59 de pagini foarte puțin vorbește despre lucrările lui Simion Legfian. Interesante sunt informațiile despre arta românească din toate regiunile, despre gândirea artistului în imagini, despre Avangarda literară din 1916, dar din păcate foarte puțin vorbeste despre simbolistica lucrărilor în miniatură a sculptorului cu numele de pe copertă. Eseul scriitorului Constantin Zărnescu mi-a adus aminte de zicerea lui Eminescu:”Lăudându-te pe tine, ridicându-se pe el. “Însă lipsa părerilor despre lucrările lui Simion Legian le compesează prin condesarea textelor și esența exprimării Ovidiu Pecican, spunând că lucrările acestuia sunt un spațiu eliberator, Rudolf Wagner subliniază nevoia dialogului exprimată în lemn, Gavril Moisa subliniază că “o imagine sau o sculptură fac cât o mie de cuvinte! Iar celebrul și regretatul epigramist Eugen Albu esențializează opera sculptorului printr-o epigramă:

“Unii sculptori foarte buni

Cic-au fost și-un pic nebuni,

Dar să fii un sculptor bun

Nu-i destul să fii nebun. “

Trebuie spus că lucrările în lemn ale lui Simion Legian vorbesc în limba română prin simbolul pe care-l transmit.Paginile cu reproducerile lucrărilor în lemn ne transmit o simbolistică a exprimării ideilor, destul de profunde ce pune pe gânduri privitorul.Cele două lucrări “Stâlpul vieții “și “Rugă “ exprimă cele șapte minuni ale lumii antice (Marea Piramida de la Giza, Gradinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeitei Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos si Farul din Alexandria); Dumnezeu s-a folosit de numarul șapte chiar de la începutul intocmirii acestei lumi. Numarul 7 chiar a fost regula tuturor sărbatorilor din Vechiul Testament. Fiindcă cifra 7 este considerată magia în multe tradiții și religii, persoanele guvernate de acest numar, vor sti cum sa-si traiasca viata in echilibru, între ceea ce este uman și ceea ce este divin. Intuiția lor este la cote maxime si, de aceea, simt cu acuratețe ce este bine de făcut și ce este rău.

Lucrarea “ Mozaic“ ne reamintește de lămpașele tradiționale de la capătul mormintelor din cimitirile de la sate, iar “Sita “este simbolul clipei prin care ne trece viața. “ Nudul“ ne amintește de acordurile vioarei, iar “Legământ “ este legătura veșnică dintre două persoane de sex diferit strâns legate de verghete.Spirala care ne suspendă uneori suferința o regăsim în “Amortizor “.În lucrarea ”Clepsidra “ formată din două bile la capete și un orificiu la mijloc, ne trasmite că acela este infinitul pe care nu o să-l cunoaștem niciodată.

Descifrând simbolurile pe care le transmit aceste interesante sculpturi mă gândesc la autorul lor care devine ceea ce gândește în inima sa.Sculptorul făcând lemnul să vorbească în șoaptă, adică în lucrări miniaturale, devine el însuși ceea ce gândește. Caracterul acestuia îl descoperim în aceste lucrări făcute cu migală și talent, astfel că acesta este suma totală a gândurilor cioplite în tăcerea lemnului.

Cartea “Sculptura lui Simion Legian “ de Constantin Zărnescu este o introducere pertinentă în istoria culturii române, bogat ilustrată, cu imagini istorice, o autobiografie intelectualistă a scriitorului cu o deschidere finală a reproducerilor sculpturilor lui Simion Legian, care au fost motivul scrierii eseului de care facem vorbire.Însă a uitat să sublinieze că lucrările lui Simion Legian este finalul unei armoni dintre sufletul sculptorului și material lemnos dăruit de Dumnezeu prin arborele crescut în pădurile Patriei. Sculptura este trupul și expresia unui anume mod de existență a lui Simion Legian. Pentru a fi sculptor omul nu trebuie să fie decât om, adica o ființă care trage consecințele existentei sale specifice, într-un anume orizont și între anume coordonate.Această evidență i-a făcut pe Ovidiu Pecican și acum, Constantin Zărnescu, să ocolească un adevăr: interesantele lucrări, ideile și filosofia pe care o transmit miniaturile în lemn cioplite cu talent de Simion Legian.