Fiecare clasă din fiecare şcoală va fi dotată cu tablă inteligentă şi fecare elev va primi câte o tabletă electronică. Investiţia face parte din Proiectul Național „România digitală”, încadrat la „Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”. Pentru aceasta, în bugetul pe 2019 al Ministerului Educaţiei Naţionale este prevăzută suma de 2289,37 milioane lei. Dotarea ar urma să se facă din anul şcolar 2019-2020. Nu va fi doar o înnoire a mijloacelor de învăţământ, ci şi o schimbare profundă a modului de predare, de învăţare, de utilizare a informaţiei.
Despre „dotarea” pe măsură a şcolilor cu profesori cât mai buni cunoscători în domeniile lor de specialitate încă nu se vorbeşte, ci numai despre formare pentru folosirea mijloacelor moderne. Totuşi, mijloacele electronice inteligente nu livrează singure ştiinţă de carte.
După insistenţa cu care este prezentat şi după nivelul guvernamental de la care este promovat, se poate considera că proiectul de dotare a şcolilor cu table inteligente şi a elevilor cu tablete electronice reprezintă obiectivul numărul unu al educaţiei româneşti la zi, dominant de departe asupra unor probleme cum ar fi pregătirea absolvenţilor, abandonul şcolar, violenţa în şcoli, calitatea manualelor, lipsa instalaţiilor sanitare elementare din unele unităţi de învăţământ. Doamna prim-ministru Viorica Dăncilă a anunţat dotarea individuală a elevilor şi localizată a şcolilor cu mijloace electronice interactive între priorităţile Executivului. Doamna ministru al educaţiei naţionale Ecaterina Andronescu a reamintit în contexte succesive că „proiectul de digitalizare este unul cu buget generos. Avem bani să cumpărăm table inteligenţe şi tablete pentru toate clasele şi elevii de gimnaziu şi liceu”. Implicit, beneficiare vor fi şi clasele primare, în şcolile unde programul de lucru se desfăşoară pe schimburi.
E de spus că de fapt necesarul nu ar mai avea cum să fie chiar pentru „toate clasele”, din moment ce table inteligente există şi acum în unele şcoli şi licee, cumpărate din surse locale şi din buzunarul părinţilor, deci nu mai constituie o noutate. Sunt ceva ani de când la târguri de mobilier şi materiale didactice firme specializate îşi prezintă oferta şi există unităţi de învăţământ deja dotate, iar profesori şi elevi lucrează dezinvolt cu astfel de table. De data aceasta, semnalează doamna ministru, „nu numai că se face dotarea cu table, ci şi se schimbă modul de predare”. Drept argument este invocat proiectul „CRED – Curriculum relevant, educaţie deschisă pentru toţi“, proiect de anvergură fără precedent, din moment ce vor fi formaţi 55.000 de profesori „pentru a preda în conformitate cu noile planuri-cadru şi programe şcolare”.
Obiectivele proiectului vorbesc despre „abordare metodologică centrată pe competenţe-cheie, în acord cu noul curriculum, precum şi adaptarea activităţilor de învăţare la nevoile specifice ale fiecărui elev, inclusiv ale celor aflaţi în risc de abandon şcolar”. Vor fi elaborate ghiduri metodologice, resurse educaţionale deschise, un document de politici educaţionale etc. Toate sunt aspecte care ţin de modul de lucru – utilizarea mijloacelor, aplicarea metodelor, abordările didactice. Vor ieşi profesori abilitaţi în acest sens. Despre ce anume vor transmite profesorii astfel abilitaţi, cu ajutorul mijloacelor şi prin metode, nu se vorbeşte. Investiţia în table inteligente nu rezultă a avea corspondent într-o investiţie în profesori pe măsură, a căror inteligenţă să fie cultivată, valorificată. Tabla şi tableta nu sunt mai mult decât instrumente. Ştiinţa de carte le aparţine profesorilor.
Necesară este şi o investiţie într-un proiect la fel de măreţ de „dotare” a cât mai multor clase nu numai cu table inteligente, ci şi cu profesori inteligenţi, în sensul de bine informaţi în domeniile lor de specialitate, buni cunoscători ai „clasicismului” disciplinei pe care o predă fiecare şi la curent cu noutăţile de profil. Pentru aceasta este necesară investiţia în formarea consistentă în specialitate a profesorilor, inclusiv prin susţinerea prioritară a marilor universităţi, capabile să asigure o asemenea formare. Deocamdată, proiectele mari în care se investeşte (necesare în sine) asigură instrumente de lucru şi pregătire pentru utilizarea instrumentelor, mai ales în sensul preluării din surse preexistante, al mutării, eventual al compilării, cel mult pe bază de alegere. Creaţia, creativitatea şi extinderea cunoaşterii rămân de aşteptat.
