Artiştii vin, îşi împlinesc o menire aparte, aproape sacră şi, când nevoia de a atinge eternitatea devine mai mare decât efemera haină pământească, pleacă dintre noi.
A fost cazul unei întregi pleiade de actori români care au dispărut, din anii ’90 încoace. Îi putem aminti pe Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuţă (care a părăsit această lume tot pe 15 octombrie!), Radu Beligan, Mircea Albulescu, Stela Popescu, Ion Lucian, Adrian Pintea – şi lista este cu siguranţă mai cuprinzătoare.
Pe 15 octombrie anul acesta, ne-a părăsit şi Tamara Buciuceanu-Botez, care s-a stins din viaţă la vârsta de 90 de ani, din cauza unei afecţiuni cardiace, potrivit wikipedia.
Figură legendară a comediei româneşti, a jucat pe scenele marilor teatre bucureştene, precum Giuleşti, Bulandra, Naţional, Teatrul de Comedie.
Deşi a rămas în memoria şi inimile spectatorilor de toate vârstele în special prin roluri comice, în teatru sau în film (cine ar putea uita rolul din ”Coana Chiriţa” sau pe cel al profesoarei Isoscel din seria de mare succes ”Liceenii”?), partituri care de altfel s-au potrivit cel mai bine temperamentului actriţei totale care a fost, Tamara Buciuceanu-Botez a jucat şi în drame, precum piesa ”Dimineaţă pierdută”, după Gabriela Adameşteanu, sau filmul ”Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”.
Pe scenă sau în platourile de filmare, deborda de energie şi reuşea să transmită această efervescenţă şi celui ce privea – căci cum poate un actor să servească publicul mai bine decât identificându-se cu personajul şi transmiţând întreaga gamă de emoţii şi spectatorului?
Reprezentantă a unei generaţii de aur, cea care a fost Tamara Buciuceanu-Botez lasă în urmă o moştenire (rolurile interpretate cu atâta fervoare), dar şi o provocare aparte: noua generaţie de actori, fie de comedie sau de dramă, care îi vor duce ei, ca şi întregii generaţii căreia i-a aparţinut, misiunea mai departe: aceea de a crea roluri nemuritoare.
Fiindcă actorii trec, dar personajele lor rămân înscrise cu slove aparte în Cartea eternităţii. (M.G.)
