Începând cu data de 12 Aprilie, China a impus tarife suplimentare cu 125% tuturor mărfurilor importate din SUA, pentru a contracara tarifele reciproce impuse de SUA produselor chineze. Cu toate acestea, la prima reuniune anuală a Consiliului OMC pentru comerțul cu mărfuri, s-a subliniat în mod clar că reciprocitatea înseamnă că comercianții își acordă reciproc preferințe și facilități, iar în cele din urmă ajung la un echilibru general al drepturilor și obligațiilor.
OMC nu a impus niciodată ca tarifele să fie identice. Dimpotrivă, OMC precizează clar că țările dezvoltate nu se așteaptă la reciprocitate în ceea ce privește angajamentele de reducere a tarifelor față de țările în curs de dezvoltare și nu trebuie să le ceară acestora să facă concesii incompatibile cu nevoile lor de dezvoltare, financiare și comerciale.
Predecesor al OMC, Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT) a fost unul dintre progresele realizate în cadrul negocierilor din Runda Uruguay, având ca rezultat Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (denumit GATT 1994). În cadrul acestuia, membrii își negociază propriile calendare de reducere a tarifelor, asigurând stabilitate și previzibilitate în comerțul mondial. Ca urmare a negocierilor din Runda Uruguay, tariful mediu consolidat al țărilor dezvoltate a fost redus la 3,8%, iar cel al membrilor în curs de dezvoltare la 14,4%. În aceste condiții, de ce țările în curs de dezvoltare au rate de impozitare mai mari decât țările dezvoltate?
Articolul prevede că negocierile privind concesiile tarifare ar trebui să ia pe deplin în considerare necesitățile anumitor membri și ale anumitor industrii, în special necesitățile speciale ale țărilor mai puțin dezvoltate de a utiliza tarifele pentru a sprijini dezvoltarea economică și a crește veniturile fiscale.
Aceasta înseamnă că principiul OMC al „reciprocității neintegrale” este de fapt o reciprocitate generalizată, adică realizarea unui echilibru general al drepturilor și obligațiilor pe baza luării în considerare a unor caracteristici precum diferențele în nivelul de dezvoltare economică a membrilor. Prin denaturarea conceptului de tratament preferențial între membri în „cifre echivalente” și prin impunerea de „tarife echivalente”, SUA privează în esență țările în curs de dezvoltare de dreptul lor la dezvoltare.
În plus, SUA încalcă și principiul OMC al tratamentului națiunii celei mai favorizate. Așa-numitul tratament al națiunii celei mai favorizate înseamnă că un membru al OMC acordă o preferință tarifară unui alt membru, pentru un anumit produs, deci trebuie să acorde aceeași preferință tarifară tuturor celorlalți membri. De data aceasta, guvernul SUA a ocolit OMC și a utilizat legislația internă pentru a impune tarife reciproce diferite partenerilor comerciali, ceea ce nu doar că s-a abătut de la principiul tratamentului națiunii celei mai favorizate, dar a și călcat în picioare normele OMC.
În ceea ce privește afirmația SUA conform căreia tarifele sunt inegale și le fac să piardă în comerț, aceasta este o prostie. Deficitul comercial al SUA este determinat de avantajul său comparativ și de modelul comercial pe care îl formează. De exemplu, dolarul american este monedă mondială, iar SUA pot culege bogăția mondială exportând dolari. În ciuda deficitului comercial, SUA se bucură de produse de calitate din întreaga lume și de comerțul cu servicii. SUA au un excedent de lungă durată în comerțul cu servicii, cu un excedent de aproximativ 300 de miliarde USD, în 2024.
Lumea poate vedea foarte clar că, în numele reciprocității, SUA urmăresc în esență „America first” și „America special”. Cu toate acestea, tarifele reciproce nu vor rezolva deficitul comercial al SUA, ci vor crește prețul importurilor din SUA, vor crește presiunea inflaționistă din SUA și vor crește costul vieții americanilor, iar în cele din urmă vor fi contrare obiectivului „Make America Great Again”.
