Recent premiat la Globul de Aur drept cel mai bun film la categoria dramă, şi cu mai multe nominalizări la Oscar, The Power of the Dog poate fi vizionat pe Netflix
Când tatăl lui Peter şi soţul lui Rose moare (în fapt, se sinucide), băiatului îi revine misiunea de a deveni ”cap al familiei”, de a avea grijă de mama sa. Însă Peter (Kodi Smit-McPhee) este un tânăr anemic şi care pare mai degrabă neputincios (asemeni vlăstarelor din unele familii regale care erau îndepărtate de la tron din cauza unor dizabilităţi).
Phil Burbank (Benedict Cumberbatch, senzaţional de veridic în rol) este un dur şi nu se sfieşte să arate asta la fiecare pas, la fiecare cuvânt.
În prima parte, dar şi per ansamblu, totul e construit din replici. Replici acide, seci, menite să evidenţieze tipologii umane şi mentalităţi diferite. Desigur că un ”dur” ca Phil nu putea tolera un ”fătălău” precum Peter sau un individ mai sensibil ca George, chiar fratele său, căruia numai când îi amintea numele lui Bronco Henry, un fost prieten şi mentor, îl făcea să se înmoaie.
George însă se va căsători cu Rose, ceea ce îi va produce un şoc chiar şi lui Phil, iar Rose (o puteţi revedea în rol pe Kirsten Dunst), la rândul ei, va cădea în patima alcoolului.
Puţin mai târziu, vizita guvernatorului, însoţit de Bătrânul Domn şi de Bătrâna Doamnă, îi va pune într-o situaţie stânjenitoare pe toţi, aceştia neputându-se ridica la înălţimea aşteptărilor (şi ifoselor!) distinşilor oaspeţi…
Ce îi iese excepţional lui Jane Campion în această dramă western oarecum atipică (şi asta se vede încă din primele cadre) este atmosfera. O atmosferă sută la sută country, cu personaje sută la sută ”de acolo” şi cu o coloană sonoră extrem de adecvată.
Partea finală, în care Phil încearcă să îi dea câteva lecţii de viaţă lui Peter, tânărul şi neexperimentatul său ucenic, este o adevărată confruntare a caracterelor diametral opuse, un mini-recital dat pe fundalul naturii primitive, al munţilor şi câmpiilor.
Sunt scene memorabile care prilejuiesc şi interpretări foarte bune ale actorilor.
Film de replică şi de atmosferă, ”The Power of the Dog” (bazat pe romanul lui Thomas Savage) nu este, aşa cum te-ai putea aştepta, un western în adevăratul sens al cuvântului, cu urmăriri, lupte şi împuşcături. (Din acest punct de vedere, fanii unor astfel de producţii vor fi dezamăgiţi). Însă, ca şi ”Asasinarea lui Jesse James de către lașul Robert Ford”, de exemplu, filmul prilejuieşte interpretări actoriceşti de excepţie şi are multă încărcătură psihologică. Explorează psihicul uman sub cele mai variate forme, te face să vezi viaţa ca pe o întrecere, ca pe o mare încercare care îi căleşte pe cei ce devin puternici şi îi înlătură pe cei slabi – premisă potenţială care însă nu se va adeveri întru totul până la sfârşit.
Impresia pe care filmul mi-a lăsat-o la final a fost că e o peliculă cu certe calităţi, cu actori foarte buni şi o coloană sonoră impresionantă, fără a fi nici capodoperă, dar nici rateul pe care unii cinefili s-au grăbit să îl atribuie acestei drame, probabil din cauză că se aşteptau la un western clasic, cu urmăriri şi împuşcături.
Fără a-i minimaliza meritele tânărului Kodi Smit-McPhee, premiat cu Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, percep ca pe ceva dezamăgitor faptul că Benedict Cumberbatch a ratat premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, fiindcă a făcut un rol cu adevărat de excepţie, creând un personaj memorabil, interpretat perfect (nu l-am văzut pe Will Smith în ”King Richard”, n.r.). Rămâne de văzut dacă va lua Oscarul.
