Participând în februarie 1992 ca reprezentant al M.A.E. român la misiunea de experţi a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare/P.N.U.D. în două ţări ale Americii Centrale (El Salvador şi Jamaica), nu îmi închipuiam că prin combinaţia judicioasă a orelor libere cu vizitele tematice din teren şi cu implementarea sarcinilor de lucru voi avea prilejul de a vedea multe lucruri interesante din statele respective.
Deoarece am scris în anul trecut despre impresiile mele de la Kingston/Jamaica, axate pe evocarea cantautorului şi chitaristului Bob Marley (1945-1981), acum zona de referinţă este San Salvador/Capitala statului El Salvador.
*Voi începe cu Monumento al Divino Salvador del Mundo, grandioasa statuie a Mântuitorului Iisus Hristos care stă pe globul pământesc instalat în vârful unui soclu de marmură unde este gravată o cruce imensă pe un piedestal de beton în patru laturi. Monumentul a fost inaugurat în noiembrie 1942 având ca arhitect pe José María Barahona Villaseñor. Simbolistica sa este una complexă reprezentând atât El Salvador-ul ca stat, cât şi pe cei salvaţi din lumea întreagă. Renumita statuie a suferit distrugeri serioase din cauza puternicului cutremur din 1987, dar a fost refăcută pe baza unei ample campanii denumite “Levantemos el alma salvatorena!”/“Să înălţăm spiritul salvadorian!” ce s-adesfăşurat pe o perioadă de doi ani.
Până astăzi aceasta rămâne pentru mine cea mai impresionantă statuie a lui Iisus Hristos pe care am reuşit să o sărut cu cei doi ochi ai unui muritor, făcând precizarea că nu voi ajunge niciodată în viaţa mea la Statuia Mântuitorului de la Rio de Janeiro/Brazilia.
*Catedrala Metropolitană ridicată pe locul unde se aflase vechiul Templu închinat lui Santo Domingo poartă semnătura arhitectului Dominikus Böhm, fiind inaugurată în anul 1842. Altarul a fost dăruit încă în 1546 de către Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol al V-lea. Baldachinul sprijinit pe patru coloane cuprinde figurile Profeţilor Moise şi Ilie. Opt mari picturi oglindesc scene din viaţa şi pătimirile lui Iisus Hristos, care au fost create de Andrés García Ibáñez. Cupola Catedralei este impresionantă prin amplitudinea şi prin decorarea ei, constituind un semn distinctiv al lăcaşului de cult din Capitala salvadoriană.
*Teatro Nacional a început să fie construit la 3 noiembrie 1911 în stil neo-renascentist francez de către arhitectul Daniel Beylard şi a fost terminat la 1 martie 1917. Este interesant faptul că pentru această frumoasă instituţie culturală din America Latină au existat nu mai puţin de 12 proiecte: 5 din Franţa, 2 din S.U.A., 1 din Monaco, 1 din Italia şi 3 din El Salvador. S-au confruntat diverse stiluri arhitectonice, fiecare dintre ele aspirând la întâietate: Versailles; Rococo; Romanticism; Art Nouveau. Nu mi s-a părut, însă, deloc obositoare acea combinaţie, ci dimpotrivă genera plăcerea armoniei şi a echilibrului pentru orice vizitator între care am fost din fericire şi eu în acel an.
*Palacio Nacional construit în perioada 1905-1911 a putut vedea lumina zilei prin fondurile acumulate datorită colectării unui “colon” pentru fiecare “quintal”de cafea exportată în străinătate. Materialele folosite în procesul construirii edificiului au fost importate din diverse ţări europene printre care Belgia, Italia şi Germania. Şi în această clădire emblematică au fost aplicate mai multe stiluri: Neoclasic, Renaissance, Gotic Revival.
Pe lângă cele 101 camere secundare Palatul are 4 saloane principale, fiecare cu o anumită culoare şi o destinaţie concretă: Salon Rojo/Salonul Roşu pentru recepţiile date de Ministerul de Externe al Salvadorului şi pentru ceremoniile de prezentare a scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor străini; Salon Amarillo/Salonul Galben ca Birou al Preşedintelui Republicii; Salon Rosado/Salonul Roz care găzduise mai înainte Curtea Supremă şi ulterior Ministerul Apărării ; Salon Azul/Salonul Albastru care a fost din anul 1906 şi a rămas până în zilele noastre spaţiul de desfăşurare a lucrărilor Legislativului salvadorian, impresionând prin arhitectura clasică ce conţine elemente ionice, corintice şi romane combinate cu un lăudabil simţ al moderaţiei şi armoniei.
*Plaza Gerardo Barrios numită şi Plaza Civica are în centrul său statuia ecvestră de bronz inaugurată în 1909 a liderului militar şi politic (1813-1865), un monument de referinţă al ţării vizitate. Generalul de profesie Gerardo Barrios a fost Preşedintele Salvadorului între anii 1859 şi 1863. Se consideră a fi primul lider din America Centrală care a introdus un ansamblu de reforme bazate pe liberalism şi a imprimat cursul modernizării statului său, generând admiraţia S.U.A. şi a Europei. A sfârşit în închisoare şi a fost executat în anul 1865.
Ghidul care ne însoţea în excursia noastră prin Capitală ne-a spus că zona unde se află statuia a fost martora multor evenimente printre care: tentativa de asasinare a fostului Preşedinte Manuel Araujo la 4 februarie 1913 (acesta a decedat cinci zile mai târziu); ample mişcări de protest în 30 martie 1980 când aveau loc funeraliile Arhiepiscopului Oscar Romero asasinat în timpul unei slujbe; sărbătorirea încheierii Războiului Civil la 2 februarie 1992, doar cu câteva zile înainte de vizita noastră ş.a.
*El Rosario Church a generat intense dispute de la momentul începerii construirii sale în anul 1964: proiectul rectangular venea în directă contradicţie cu concepţia tradiţională, riguros respectată în America Latină, potrivit căreia edificiul trebuia să aibă forma unei cruci; de asemenea, Altarul trebuia amplasat în centru, nu într-o zonă laterală. Cu toate acestea, a fost aprobat de către Vatican în regim de urgenţă planul elaborat de arhitectul şi sculptorul Rubén Martínez. În condiţiile în care proiectul conţinea numeroase elemente de
“avant-garde” Papa Ioan al XXIII-lea şi-a dedicat personal mult timp supervizării directe a procesului construirii lăcaşului de cult; să amintim că prima biserică de acest tip fusese ridicată în jurul anului 1545 şi devenise în 1848 Catedrală. Edificiul vizitat impresionează prin combinaţia originală între structurile de beton şi vitraliile în toate culorile curcubeului care, însă, nu obosesc privirea, ci o încântă.
*Plaza Libertad este locul central al Capitalei, dominat de Monumentul Eroilor proiectat de Francisco Durini Caseres şi instalat în anul 1911: în vârful unei înalte coloane se află un Înger al Libertăţii ţinând în mâinile sale două cununi de lauri. Pe soclul Monumentului sunt sculptate câteva capete de lei.
*El Arbol de Dios este numele unei galerii de artă create în anul 1981 de artistul Fernando Llort având ca scop principal promovarea artei salvadoriene. Pot fi admirate numeroase exponate din ceramică, lemn, textile, pielărie, precum şi gravuri, litografii, picturi, sculpturi. Reţine atenţia vizitatorilor o imensă pictură murală despre Copilărie, operă realizată în stil modernist.
Iată doar câteva monumente istorice si culturale din San Salvador care au constituit pentru mine o surpriză foarte agreabilă. Mărturisesc penuria de informaţii când păşeam în ţara atât de îndepărtată de România. La acea stare de fapt contribuiseră mai mulţi factori; de pildă, la niciun post diplomatic din Europa, Zona Golfului şi Extremul Orient nu am avut colegi din acel stat, iar în cei opt ani când am fost Secretar al Uniunii Internaţionale a Studenţilor nu am beneficiat de plăcerea prezenţei unui coleg din El Salvador.
Vizita la care m-am referit s-a dovedit a fi un util şi binevenit exerciţiu de informare ce a reuşit să completeze în acea iarnă demersurile mele diplomatice întreprinse la mii de kilometri depărtare de Bucureşti.
