Nu ştiu dacă cineva înaintea mea a scris vreun eseu despre turnuri considerate în mod generic, nu doar dintr-o perspectivă personalizată, inclusă în diferite jurnale de călătorie sau evocări istorice. Eu îmi asum acum acest exerciţiu, întemeindu-mă pe impresiile generate de vizitele mele oficiale sau particulare în ţară şi în străinătate.
Încep prin câteva turnuri de pe meleagurile noastre: *Prima construcţie de acest gen am văzut-o într-o excursie ca elev al Liceului din Roman: Turnul-Clopotniţă din Piatra Neamţ, ridicat la 28 octombrie 1499, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Turnul, care îmbină două planuri – unul pătrat până la înălţimea de 7 metri şi altul octogonal în restul înălţimii acestuia – a fost extins cu un etaj folosit ca lăcaş de cult şi un foişor de foc; ceasul a fost adăugat în anul 1890. *Tot în anii copilăriei, am văzut Turnul Goliei de la Iaşi, construit în acelaşi timp cu Mănăstirea pe timpul Domnitorului Moldovei, Vasile Lupu. Are o înălţime de 29,5 metri şi o grosime a zidurilor de 2 metri, fiind unicul Turn-Clopotniţă cu terasă din Ţările Române. El era simbolul urbei moldave până la construirea actualului Palat al Culturii. *La Târgovişte am vizitat Turnul Chindiei, înalt de 27 de metri şi având un diametru de 9 metri; a fost construit în veacul al XV-lea de către Domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş pe vremea celei de-a doua domnii a acestuia cu o destinaţie multiplă: apărarea în cazul unor invazii militare; observarea unor incendii apărute în zona urbei de pe Ialomiţa; depozitarea, în condiţii de securitate deplină, a tezaurului domnesc. Potrivit unei cronici a călătorului şi teologului ortodox sirian Paul din Alep (1627-1669), turnul era utilizat ca “fanal (felinar mare – n.n.) pentru ceasornicul oraşului”. În perioada 1847-1851, turnul a fost restaurat în actuala sa formă de către Domnitorul Gheorghe Bibescu. *Turnul lui Sever din oraşul dunărean Drobeta Turnu Severin este unicul vestigiu al Cetăţii după marele atac din 1524 al trupelor otomane ale lui Suleiman Magnificul. El a rămas ca un simbol nepieritor al gloriei unei cetăţi ce străjuise odinioară pacea pe linia Dunării. *În acelaşi oraş, se află Castelul de Apă, construit în stil medieval după proiectul renumitului inginer român Elie Radu. Acest monument utilitar modern cu o capacitate totală a celor două rezervoare suprapuse de 1025 de metri cubi a fost inaugurat în anul 1914, rezistând până astăzi în pofida celor două Războaie Mondiale când a servit ca important punct de observaţie pentru trupele germane. Astăzi – printr-o binevenită metamorfoză în condiţii de pace – Castelul de Apă găzduieşte Castelul Artelor, vizitat de numeroşi turişti români şi străini. *Turnul cuCeas din Sighişoara există din secolul al XIV-lea, având iniţial ca scop apărarea porţii principale a oraşului medieval. La sfârşitul secolului al XVII-lea s-a adăugat un coronament baroc, similar celui al Catedralei Sfântul Vit din Praga. Orologiul său cuprinde câteva statui din lemn de tei, înalte de 0,80 metri, înfăţişând personificări ale zilelor săptămânii prin zeităţile Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele pentru ziua de duminică. *Sibiu, Turnul Sfatului (pe sub care exista un loc de trecere între Piaţa Mare şi Piaţa Mică) a fost ridicat în veacul al XIII-lea. În februarie 1585 etajele sale superioare s-au prăbuşit; ulterior, s-au efectuat lucrări de restaurare, inclusiv acoperişul iniţial în formă piramidală fiind refăcut de câteva ori în cursul secolului al XVIII-lea. Restaurarea sa completă s-a realizat la începutul anilor ’60. De-a lungul vremurilor, Turnul a avut mai multe destinaţii: depozit de grâne; turn de poartă; închisoare; foişor de foc; muzeu de ştiinţe naturale. În zilele noastre, el a dobândit un rol turistic şi artistic, găzduind diverse expoziţii şi oferind vizitatorilor posibilitatea de a admira atât frumosul oraş, cât şi culmile Munţilor Făgăraş. *Foişorul de Foc, înalt de 42 de metri, a apărut pe harta Capitalei în 1890, la doi ani după ce Turnul Colţei, ridicat în 1715, fusese demolat. Arhitectul-şef al Bucureştilor, George Mandrea, concepuse această construcţie ca un rezervor de apă, dar scopul respectiv nu a fost onorat din cauza lipsei unor pompe capabile să ridice apa până la nivelul rezervorului. În aceste condiţii, până în 1935, Turnul era utilizat ca un punct de veghe pentru apărarea împotriva unor eventuale incendii, la etajul al doilea aflându-se cazarma soldaţilor pompieri. Din anul 1963, acesta a fost declarat monument istoric şi transformat în Muzeul Pompierilor. *O construcţie enigmatică şi anonimă este cea situată în Cartierul Drumul Taberei, pe Strada Sibiu: un turn din cărămidă roşie, care a rezistat cutremurelor naturale şi politice. El datează de la începutul veacului trecut când în această zonă erau mlaştini, terenuri agricole şi unele barăci ale Pirotehniei Armatei şi ale Cazarmei Bucureştilor. Personal, văd necesară intervenţia grabnică a edililor locali pentru ca acest turn să nu rămână o probă de “arhitectură uitată” în umbra anonimatului.
În continuare, mă voi referi la câteva Turnuri pe care le-am văzut în călătoriile mele peste hotare: *Turnul Galata din Istanbul/Turcia este situat pe malul nordic al Cornului de Aur, fiind reconstruit de genovezi în anul 1348 după ce fusese ridicat de Împăratul Bizanţului, Justinian în anul 508. Avea să fie cucerit de otomani la căderea Constantinopolului (1453). De-a lungul Istoriei, Turnul înalt de 69 de metri şi întins pe o suprafaţă de peste 200 de metri pătraţi, a îndeplinit diverse roluri: far; foişor de foc; observator; închisoare. *Salonic/Grecia: Turnul Alb cu diametrul de 23 de metri şi înălţimea de 34 de metri înlocuise o fortificaţie bizantină datând din secolul al XII-lea pe care otomanii au reconstruit-o după cucerirea oraşului în anul 1430. Turnul a fost închisoare, loc al multor execuţii, garnizoană, fortăreaţă, iar în zilele noastre a devenit un cunoscut spaţiu expoziţional. *Turnul Londrei din Capitala Angliei este un castel construit de William Cuceritorul în 1078 care a avut multiple destinaţii: închisoare; reşedinţă regală; trezorerie; armurărie; menajerie; sediul Monetăriei Regale; Oficiul Arhivelor Publice; sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei. *Big Ben al Palatului Parlamentului din acelaşi oraş este opera în stil neogotic a arhitectului Augustus Pugin, inaugurată la 31 mai 1859. Baza de 61 de metri este construită din cărămidă învelită în calcar, iar restul Turnului este din fier. Porecla dată turnului, ceasului şi clopotului ar proveni de la numele inginerului care a coordonat instalarea clopotului: Benjamin Hall. Melodia care poate fi auzită periodic este cea a clopotelor de la Biserica Sfânta Maria cea Mare din Cambridge, completată cu o variaţiune muzicală după un fragment din “Mesia”lui Händel. *Turnul Pulberăriei, înalt de 65 de metri din Praga/R. Cehă a fost construit în veacul al XV-lea, separând Oraşul Vechi de Oraşul Nou. La mijlocul secolului al XVII-lea, acesta a fost folosit ca depozit pentru praful de puşcă. Faţada este decorată cu statui ale Regilor Boemiei şi cu steme ale ţinuturilor din cadrul Imperiului. *În anul 1491 arhitectul italian Pietro Antonio Solari construia Turnul Spasskyde lângă Kremlinul din Moscova/F. Rusă, la ordinul Marelui Duce Ivan al III-lea, pentru a asigura apărarea consolidată a zonei nord-estice a oraşului. *Turnul Eiffel din Paris/Franţa poartă numele inginerului Gustave Eiffel, având o înălţime de 320 de metri şi fiind cea mai înaltă clădire din lume până în 1931 când a fost depăşită de Empire State Building din New York. *Construit între anii 1514 şi 1520 la ordinul Regelui Manuel I, Turnul Belem din Lisabona/Portugalia avea rolul de a întări sistemul de apărare de pe malul râului Tagus. Edificiul cuprinde Sala Regelui, Sala Guvernatorului, Sala Audienţelor si Statuia Fecioarei Norocului. *Turnul Primăriei din Marienplatz, München/Germania are faimosul Glockenspiel care anunţă, prin cele 43 de clopote, ora exactă din anul 1908, interval când numeroasele figurine prezintă scene ale nunţii Ducelui Wilhelm cu Renata de Lorraine.
Toate aceste turnuri constituie crâmpeie de “Istorie pe verticală”, iar includerea lor în programele turistice este un gest firesc al respectului generaţiilor de astăzi faţă de cei care au trăit şi au creat în vremurile trecute, îmbogăţind patrimoniul de cultură al Omenirii.
