Este oarecum paradoxal să vorbim, în același timp, de o rată a șomajului de 5,6% la nivelul lunii ianuarie 2023 (Sursa: https://insse.ro), dar și despre o criză a forței de muncă în aproape toate sectoarele de activitate. Și totuși, este o realitate acest lucru, iar asta o vedem zilnic din anunțurile prin care se caută angajați în diverse ocupații, dar mai cu seamă se caută meseriași, începând cu sectorul construcțiilor și terminând cu HoReCa sau agricultură. Atunci de ce avem șomaj? Majoritatea șomerilor, din datele aflate la Agențiile județene de ocupare a forței de muncă, sunt persoane analfabete, persoane cu o pregătire submediocră, ceea ce face imposibilă angajarea acestora. Sigur, sunt o sumedenie de programe de pregătire profesională, de reconversie profesională, dar cum să realizezi aceste programe cu persoane analfabete? O altă cauză a șomajului ridicat, și cumva inexplicabil, este rata mare a șomajului în rândul tinerilor de 15-24 ani, peste 20% la nivelul lunii ianuarie 2023 (Sursa: https://insse.ro). Aici cauza șomajului foarte ridicat o reprezintă lipsa de experiență într-o anume profesie a acestei categorii de populație (dar de unde experiență la această vârstă?), a unor competențe destul de reduse obținute în procesul de învățământ, iar aici sistemul de învățământ are o mare responsabilitate, dar și a apetitului destul de scăzut în a aplica pentru obținerea unui loc de muncă.
Pentru a compensa această lipsă de experiență a tinerilor, tot mai mulți angajatori au apelat la învățământul dual, astfel încât să-și asigure personalul necesar. O altă sursă de asigurare a forței de muncă ar fi ucenicia la locul de muncă. Din păcate această formă de pregătire a personalului este foarte puțin utilizată, deși este o cale mult mai ușoară, dar și mai puțin costisitoare financiar. Prin Legea 279/2005, cu modificările ulterioare și prin HG 855/2013, se reglementează ucenicia la locul de muncă, iar statul, prin Agențiile județene de ocupare a forței de muncă, finanțează fiecare contract de ucenicie, desigur în anumite condiții, cu 2.250 lei/lună. Totuși, nu se folosește prea mult această cale de pregătire a viitoarei forțe de muncă, deși avem o mare nevoie de personal calificat chiar și la locul de muncă, din motive de birocrație. Birocrație, deoarece prin lege se cer o serie de condiții, de la contracte cu un prestator de servicii de formare profesională la o serie de avize și acreditări, ceea ce îi face pe mulți angajatori să renunțe la această formă de a-și pregăti viitorii angajați. Un avantaj cert al uceniciei la locul de muncă este și acela că angajatorul nu este obligat să formeze o clasă întreagă de elevi ca și în învățământul dual, motiv pentru care și acesta este destul de firav în prezent, el și-ar putea pregăti exact numărul necesar de persoane. Mai mult decât atât, dacă s-ar simplifica procesul de instruire a ucenicilor, mă refer la partea cu formatorii de pregătire profesională acreditați, și-ar pregăti pe viitorii angajați prin metoda uceniciei la locul de muncă și micile firme, care nu au posibilitatea de a accesa forma de învățământ dual. Astfel, nu s-ar mai pune problema lipsei de experiență în cazul tinerilor, ei ar căpăta abilitățile necesare la locul de muncă. Oricând poate crește pe lângă un maistru un viitor bun meseriaș, de ce este nevoie de tot felul de acreditări? Maistrul este deja acreditat de piață, nu are nevoie de alte hârtii! Avem mai buni meseriași dacă o firmă de formare profesională acreditată eliberează o diplomă de zidar sau de mecanic? Nici vorbă! Desigur, pot și aceste firme să funcționeze pentru cine dorește să obțină aceste hârtii, dar trebuie lăsată piața să decidă care sunt bunii meseriași, nu hârtiile! Iar ucenicii formați la locul de muncă pot primi dovada că au competențele necesare respectivului loc de muncă chiar de la angajatorul care l-a format.
