Un atentat la viitorul națiunii române

Decizia Comisiei de muncă a Camerei deputaților, condusă de către doamna deputat Oana Țoiu, de a nu majora la termen alocația pentru copii, ci doar de la 1 ianuarie 2022, o consider un atentat la viitorul națiunii române. Majorarea se va face doar cu rata inflației, adică cu aproximativ 10 lei, costul aproximativ al unui kilogram și jumătate de pâine.

Un atentat la viitorul națiunii române este și poziția guvernului actual de a privi problema alocațiilor pentru copii într-o manieră pur contabilă în sensul în care rațiuni de ordin bugetar nu ar permite finanțarea alocațiilor. În niciun caz, alocațiile nu sunt o problemă de contabilitate bugetară, nu trebuie măsurată în cifre, ci în efectele lor. În cazul de față, efectele trebuie evaluate prin creșterea natalității, care a devenit pentru România o problemă vitală a existenței națiunii în acest secol De ce consider că refuzul de a mări alocațiile la termen este un atentat la viitorul națiunii române? Pentru că alocațiile sunt în actualul moment singurul instrument existent în România de susținere a unei politici demografice în condițiile în care pericolul reducerii dramatice a populației a devenit o realitate imposibil de a fi subestimată.

Anul 2020 este al 31-lea an în care se înregistrează un declin demografic, adică al 31-lea an în care numărul morților a fost mai mare decât numărul nou-născuților.

Anul trecut s-au născut cu 40.000 de copii mai puțin decât în 2019 și această scădere nu are legătură cu epidemia de coronavirus. În luna decembrie, însă, s-au născut primii copii concepuți în lockdown, cu 400 mai mulți decât în aceeași lună a anului precedent. Au murit, în schimb, cu 25.000 de oameni mai mulți față de 2019, din care peste 15.000 au fost contaminați cu noul coronavirus.

Directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, Vasile Ghețău, avertizează că e nevoie de măsuri pe termen lung pentru a încetini ritmul de scădere a populației în România.

”Situația este atât de gravă încât, chiar dacă fiecare familie ar avea doi copii, începând de anul viitor, declinul s-ar opri abia în 2075”, a declarat domnia sa.

În opinia sa, cheia este redresarea natalității, dar pentru aceasta este nevoie de măsuri eficiente, gândite pe termen lung. Mai ales că în prezent nu există cercetări care să arate motivele pentru care unele cupluri nu vor să aibă copil și altele decid să se oprească la un singur copil.

Vasile Ghețău crede că indemnizația de creștere a copilului a fost „singura măsură generoasă luată vreodată în România”, în condițiile în care, pentru aproape 60% dintre beneficiare, indemnizația este mai mare decât venitul pe care îl aveau înainte de a naște.

Chiar dacă nu e convins de efectul pozitiv al eliminării plafonului indemnizației, în cazul familiilor cu venituri mari, Vasile Ghețău spune că „orice măsură economică ce vine în sprijinul familiilor cu copii, a mamei, trebuie salutată. Lucrurile sunt atât de grave că ceva trebuie întreprins”.

Iată că, tocmai în aceste condiții dramatice pentru viitorul națiunii noastre, analizate de cei mai avizați cercetători, guvernul decide să meargă în direcția contrară susținerii natalității prin refuzul de a mări alocațiile cu 20%, așa după cum prevedea legea. Situația este cu atât mai complicat de înțeles cu cât în decembrie 2020 premierul Florin Cîțu spunea că Guvernul nu a luat o decizie în privința majorării alocațiilor cu doar 20 de procente, în loc de 40 cum prevede ordonanța adoptată de Guvernul Orban. În schimb, el a spus că a votat la Senat pentru majorarea cu 20%, iar „pe construcția bugetară pe care noi o luăm în calcul în 2021, creșterea alocațiilor cu 20% este ceea ce cred că este sustenabil”. Situația se complică și mai mult dacă luăm în considerație declarația doamnei ministru Raluca Turcan, care declară că respectiva sumă necesară creșterii cu 20% nici nu a fost inclusă în construcția bugetară.

Ce se poate înțelege din acest haos al comunicării la nivelul guvernului ? Nimic altceva decât faptul că nu se reușește să se înțeleagă și să se conștientizeze de către decidenții noștri politici actuali importanța vitală a susținerii politicii demografice în cadrul căreia alocațiile au un rol important. Nu se înțelege că în fața pericolului iminent al depopulării niciun argument bugetar nu poate fi susținut. Nu se înțelege că obiectivul este atât de important pentru viitorul națiunii încât finanțarea ar fi trebuit asigurată în mod obligatoriu cu orice risc pentru situația bugetului. Este mai mult decât regretabil faptul că actualul guvern nu a acordat nicio atenție politicii demografice atunci când a elaborat PNRR-ul.

Rolul guvernului, în astfel de situații vitale pentru țară, nu este de a explica lipsa fondurilor ci de a găsi mijloacele pentru a genera fondurile necesare. Este de salutat faptul că două partide, PSD și UDMR, au reacționat față de refuzul guvernamental, venind cu propuneri legislative interesante menite să pună în practică susținerea efectivă a politicii demografice.

În proiectul prezentat de către PSD sunt prevăzute trei măsuri: 1. creșterea alocațiilor ; 2. deduceri pentru salariații cu copii; 3. tichete sociale pentru stimularea participării copiilor cu vârsta de până la 6 ani la învățământul preșcolar, public și privat, în creșe și grădinițe, incluzând prevederi speciale pentru familiile monoparentale și pentru cele cu mai mult de 3 copii.

Proiectul legislativ privind sprijinirea familiilor cu copii este o primă inițiativă a PSD, un prim set de măsuri, dintr-un Proiect mult mai amplu de stimulare a natalității. În planul mai larg se dorește includerea și a unui pachet minim de servicii, precum: stimulente pentru frecventarea scolii în vederea reducerii abandonului școlar, sprijin pentru fertilizarea in vitro, reducerea vârstei de pensionare în funcție de numărul de copii, acces la proiectele finanţate din fonduri europene şi pentru unitățile de învățământ preuniversitar private, înființarea de after-school-uri, atât de către stat, cât și stimularea entităților private pentru a face noi investiții în domeniul educațional.

Propunerile avansate de către UDMR pleacă de la ideea că părinţii trebuie încurajaţi să aibă mai mulţi copii nu doar prin mărirea alocaţiilor, ci şi prin alte măsuri. Preșdintele Kelemen Hunor a declarat că:” Vrem să sprijinim familiile în construcţia de locuinţe şi asta vom propune. Toate aceste măsuri vor fi detaliate în proiecte de legi, până la sfârşitul anului. (…) Noi am spus că în acele familii în care este un copil, merge cu credit fără dobândă, unde sunt doi copii mai dai ceva din credit şi doar o parte trebuie rambursată – noi am spus să mergem până la 70% în prima parte, în cazul familiilor cu trei sau mai mulţi copii valoarea creditului trebuie rambursată în proporţie de 65%, 60% şi 55%, în funcţie de posibilităţile bugetare. Perioada propusă de către noi va fi de solicitare a creditului între 2022 şi 2028-2029. Trebuie să mergi pe o perioadă mai lungă, ca să aibă această măsură şi efecte în societate”, a detaliat Kelemen Hunor. Acesta a menţionat că alte măsuri avute în vedere sunt construcţia de creşe, program deja demarat, dar şi acordarea indemnizaţiei de îngrijire a copiilor şi pentru bunici sau reducerea impozitului pe venitul global în funcţie de numărul de copii.

Deocamdată sunt declarații de intenție, nu se precizează nici perioadele de aplicare și nici sursele de finanțare, iar propunerea UDMR este clar inspirată de legislația maghiară din 2019 care a dat rezultate foarte bune în țara vecină.

Indiferent de stadiul în care se află perfectarea acestor propuneri, ele trebuie serios luate în seamă și considerate o bază solidă de plecare pentru conceperea în cel mai scurt timp posibil a unei complexe și prospective politici demografice fără de care viitorul națiunii române este pus în pericol.

Consider că este necesară implicarea domnului președinte Klaus Werner Johannis în sensul în care ar putea asigura condițiile de formare a unui consens politic pe problema demografiei, problemă care reprezintă un obiectiv strategic esențial al României.