Un bun venit doamnei Ursula

Aflu din mass-media, de la un domn care reprezintă fermierii protestatari, că aceștia au depus la Primăria Capitalei cererea pentru a li se permite organizarea unei demonstrații cu tractoare la Pavilionul Expozițional unde va avea loc reuniunea PPE. Fermierii doreau să-i ureze ”Doamnei Ursula”, așa după cum mai puțin protocolar o numea reprezentantul fermierilor pe președinta Comisiei Europene, un bun venit la București odată cu protestul lor față de modul în care este aplicat Programul Verde European (Green Deal).

Primăria nu a aprobat protestul din motive de securitate, un argument ce nu poate fi neglijat.

Indiferent însă de modul în care fermierii îi vor putea aduce ”Doamnei Ursula” salutul lor, cu sau fără tractoare, inițiativa fermierilor români de a-și arăta nemulțumirea față de politica agrară comunitară, și cu ocazia acestei vizite, contrazice o părere des exprimată în presa occidentală conform căreia protestele fermierilor din Europa de Est s-ar fi declanșat doar ca urmare a dificultăților create de exportul grâului ucrainean. Fermierii din Polonia, România și Bulgaria s-ar fi revoltat împotriva concurenței total neloiale a intrării pe piață a producției din Ucraina. Cunoscutul studiu asupra efectelor Green Deal al Universității Wageningen (Olanda) arată că: ”Mobilizarea agricultorilor europeni nu slăbește. În total, aproximativ 15 state membre ale UE s-au confruntat cu demonstrații la scară largă în ultimele 18 luni. Totul a început în Olanda cu mitinguri împotriva planului guvernului de a reduce emisiile de azot prin reducerea efectivelor de animale. Același lucru este valabil și în Irlanda și în Belgia. În România, Bulgaria și Polonia, fermierii denunță importurile neimpozitate de cereale ucrainene, care destabilizează piețele locale. În Germania, profesioniștii sunt furioși din cauza încheierii prețului pentru motorină și a standardelor de mediu ale UE. Sloganul este în esență același în Franța.”

Iată însă că nu este doar problema ucraineană deranjantă pentru fermierii români.

Nici nu putea fi altfel, deoarece, la fel ca în toată agricultura comunitară, cea românească are probleme de natură sistemică generate de modul cum se aplică Green Deal. Desigur, concurența neloială a grâului din Ucraina este gravă și aduce mari prejudicii stabilității financiare a fermierului român, dar are doar caracter conjunctural, nu de sistem și nici instituțional.

Dar, în afară de acest aspect conjunctural, agricultura europeană, ca și cea de la noi, este afectată de o criză profundă de mai mult timp materializată prin elemente specifice cum sunt: mecanismele de formare a prețurilor, concurența internațională, tranziția ecologică, rețelele de distribuție în masă și industria agroalimentară. 

În ce măsură implementarea Green Deal contribuie sau nu contribuie la această criză?

Cât de resimțită este tranziția spre economia verde la nivelul fermierului român?

Nu există nicio îndoială că tranziția este urgentă. Toată lumea agricolă recunoaște acest lucru, dar există diferite moduri de a o realiza. Deseori se consideră că această tranziție este prea rapidă, dar nu aceasta este principala ei problemă. Cea mai importantă problemă a sa constă în faptul că: nu este consecventă și nu ia în considerare diversitatea situațiilor fermierilor din diferite zone sau țări.

Confruntându-se cu amploarea demonstrațiilor fermierilor din întreaga Europă, președintele Comisiei Europene a lansat, la 25 ianuarie 2024, un dialog strategic privind viitorul agriculturii în Uniunea Europeană, condus de un academician german, Peter Strohschneider, și ale cărui concluzii ar trebui prezentate înainte de sfârșitul verii. Acestea ar trebui să informeze următoarea Comisie și să pregătească programarea politicii agricole comune (PAC) începând cu 2028, cu obiectivele următoare: veniturile fermierilor, inovația tehnologică și competitivitatea.
Rămân însă în vigoare cele două strategii cheie ale Comisiei: ”biodiversitatea” și ”de la fermă la consumator ”.

Ambele strategii au fost percepute, în mod corect sau greșit, ca o victorie a mișcărilor ecologiste.

Acestea au dat naștere rapid la întrebări și critici în urma opiniilor convergente ale experților, inclusiv cea a Centrului Comun de Cercetare al Uniunii Europene, care au arătat că acestea ar putea duce la scăderi drastice ale producției (peste 10 %) și, în consecință, la o scădere a exporturilor și la o creștere a importurilor de produse agricole.
În primul rând, în ceea ce privește strategia „de la fermă la consumator”, obiectivul de reducere a utilizării pesticidelor cu 50% până în 2030 a stârnit cea mai puternică ostilitate din partea lumii agricole. Prin urmare, Comisia a decis să își retragăpropunerea legislativă după respingerea acesteia de către Parlamentul European.

Celelalte două obiective de reducere a îngrășămintelor sintetice (-20%) și a antibioticelor (-50%) în fermele de creștere a animalelor par mai realiste. Utilizarea îngrășămintelor azotate sintetice ar trebui redusă prin dezvoltarea agriculturii de precizie și dezvoltarea culturilor fixatoare de azot, cum ar fi leguminoasele. În ceea ce privește obiectivul de creștere a suprafeței dedicate agriculturii ecologice de la nivelul actual de 10% la 25% în 2030, acesta este cu atât mai nerealist cu cât creșterea prețurilor la alimente de la războiul din Ucraina duce la o scădere a vânzărilor de alimente provenite din agricultura ecologică.

Strategia privind biodiversitatea, care prevede ca 10% din terenurile agricole să fie deturnate de la producție, nu este în concordanță cu necesitatea de a reduce dependența excesivă a Uniunii Europene de importurile de furaje din țări terțe. Aplicarea sa este, de asemenea, susceptibilă să întâmpine ostilitate din partea fermierilor.

Prin urmare, obiectivele Pactului verde pentru agricultură vor trebui revizuite și este necesară o schimbare de metodă pentru a favoriza stimulentele în detrimentul constrângerilor, cu o finanțare semnificativă, deoarece tranziția agroecologică nu va avea loc fără sprijinul fermierilor și fără a le oferi mijloacele necesare pentru a reuși.

În viitorul imediat, Președinția belgiană a Consiliului Uniunii Europene propune revizuirea actualei politici agricole comune, PAC.

„Vom face o analiză comparativă a modului în care lucrurile s-au unit anul trecut. Și, evident, pe baza acestei analize comparative, luați bunele practici care sunt eficiente și, de asemenea, corecte și, în orice caz, începeți procesul de corecție la nivel european”, explică David Clarinval, ministrul belgian al agriculturii.

PAC rămâne cel mai mare element de cheltuieli al Uniunii Europene. Agricultorii știu ce datorează acestei politici. Provocarea pentru statele membre este de a găsi echilibrul între ambiția în materie de climă și dimensiunea economică a sectorului.

Pentru fermierii români acest echilibru este încă greu de găsit deoarece își plătesc inputurile la un nivel extrem de înalt, fiind strâns legate de prețurile la energie, la îngrășăminte și la apa pentru irigații. La toate acestea se mai adaugă costurile mari ale carburantului și rata dobânzilor la credite. Indiscutabil, toate acestea vor duce nu numai la o scădere a puterii concurenționale dar chiar și la o scădere a producției în condițiile reducerii numărului de explotații agricole.

În aceste condiții, devine obligatorie respectarea principiului vital al existenței fermierului român, acela al păstrării pe perioada aplicării Green Deal a unui venit agricol/fermă apt de a asigura supraviețuirea economică a exploatației de mărime mică. Aceasta deoarece este necesar să se aibă în vedere o specificitate a agriculturii românești, aceea că ocupă locul 1 la numărul de ferme mic în UE. Existau 9,1 milioane de exploatații agricole în 2020, din care aproape o treime (31,8%) erau în România, Dimensiunea medie a unei ferme în UE, în 2020, este de 17,4 ha, iar în România, dimensiunea medie a fermei este de 4,42 ha.

Salutul pe care fermierii români doresc să îl adreseze ”Doamnei Ursula” nu are și nici nu trebuie să aibă o notă antieuropeană sau anti Green Deal, ci doar trebuie să arate că atingerea scopurilor generoase ale acestuia cere timp, efort de acomodare și solidaritate cu interesele fermierilor.