Un studiu publicat recent de Joint Research Centre (JRC), serviciul științific al Comisiei Europene, confirmă faptul că România gestionează ineficient deșeurile textile, iar majoritatea hainelor scoase din uz ajung la groapa de gunoi sau sunt incinerate. Situația a fost evidențiată și de Asociația Română pentru Reutilizare și Reciclare Textile (ARETEX), printr-un raport care arăta că în România se aruncă anual aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile.
Analiza europeană, realizată în colaborare cu Fundația pentru Economie Circulară și cu sprijinul Humana People to People Italia, INCIEN (Cehia) și INCDTP (România), a comparat fluxurile de textile din Italia, Cehia și România. În țara noastră, arată JRC, doar 8–16% dintre textile sunt colectate separat, iar restul ajung amestecate cu deșeurile menajere, se contaminează și sunt imposibil de refolosit, fiind compromisă astfel valoarea economică a bunurilor textile reutilizabile.
Raportul JRC subliniază importanța sortării corecte și procesării prealabile pentru reutilizare și reciclare, cu accentul pus pe prioritizarea reutilizării, ca soluție principală pentru tranziție către o economie circulară. Lipsa acestor procese conduce la contaminarea și scăderea valorii materialelor, mai ales atunci când textilele sunt colectate împreună cu deșeurile municipale mixte.
Deși studiul concluzionează că majoritatea deșeurilor textile pot fi reciclate, reprezentanții ARETEX susțin că realitatea practică nu confirmă acest lucru deoarece aceasta depinde, printre altele, și de un sistem eficient de colectare și sortare, atât la nivelul gospodăriilor, cât și al centrelor specializate. Astfel, textilele provenite de la utilizatori după consumul inițial au o valoare mult mai mică de reciclare, în schimb deșeurile industriale post consum, atunci când sunt sortate în funcție de compoziția materialului, culoare sau tip de cusătură, au un potențial mult mai mare de reciclare.
Recomandările ARETEX pentru o gestiune eficientă a deșeurilor textile
Datele furnizate în 2024 de ARETEX indicau o rată de reutilizare și reciclare de doar 6–8% în România, precum și un volum extrem de redus al colectării separate, cuprins între 0,5 și 0,7 kilograme de textile per locuitor, anual.
În studiul comparativ european, Italia a raportat cea mai mare rată de reutilizare internă, de circa 25%, în timp ce Republica Cehă a înregistrat cel mai scăzut procent (circa 2%), majoritatea textilelor colectate fiind exportate fie ca haine second-hand, fie pentru reciclare industrială. România se situează între cele două, cu indicatori care arată că achizițiile de haine second-hand devin tot mai populare, însă infrastructura pentru colectarea și reutilizarea internă rămâne foarte limitată. Potrivit estimărilor ARETEX, în România, rata combinată de reutilizare și reciclare este de sub 10%.
„Cele două seturi de date – studiul JRC și cifrele ARETEX – spun aceeași poveste: România transformă masiv textilele în deșeuri menajere. Este important să înțelegem că economia circulară în domeniul textil nu se va întâmpla de la sine. Trebuie proiectată, finanțată și susținută prin politici inteligente și prin încredere publică. Avem nevoie cât mai rapid de un sistem clar de raportare și monitorizare a traseului textilelor: ce se colectează, ce se reutilizează, ce se reciclează, ce ajunge la incinerare sau în gropile de gunoi. Doar astfel putem măsura impactul real și construi politici eficiente”, declară Zoltán Gündisch, președintele ARETEX.
Pentru a evita riscul de neconformare cu noua Directivă Deșeuri a UE, ARETEX formulează o serie de recomandări și solicită adoptarea unor măsuri urgente. În primul rând, în cazul deșeurilor textile, colectarea să aibă ca prioritate scopul de reutilizare, fapt ce necesită o abordare distinctă față de celelalte fluxuri de deșeuri, întrucât degradarea calității acestora determină o scădere semnificativă a potențialului de reutilizare. Ca măsură concretă, colectarea textilelor ar trebui să fie delegată unor operatori specializați și nu operatorilor care gestionează deșeurile menajere, așa cum se face în prezent.
În plus, există o nevoie stringentă de a se investi în infrastructura de containere de colectare, precum și în tehnologii avansate de sortare și reciclare. În acest sens, este esențială introducerea cât mai rapidă a schemei de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (REP), prin care banii colectați de la producători să fie direcționați către sortatori, în scop de reutilizare, și către reciclatori. ARETEX solicită totodată eliminarea plafonului de 150 de euro pentru importurile online scutite de taxe, un mecanism care favorizează piața de ultra-fast fashion și consumul nesustenabil. În paralel, ar trebui asigurat un acces facil pe piață pentru produsele reutilizabile și adoptate măsuri ferme împotriva importurilor ilegale de textile.
Produsele second-hand se află sub o presiune economică dublă: pe de o parte, din cauza pieței de ultra-fast fashion importate online la prețuri foarte mici, adesea fără taxe vamale, iar, pe de altă parte, lipsa subvențiilor sau a stimulentelor pentru centrele de sortare pentru reutilizare si reciclare.
Implementarea Directivei UE Deșeuri, o oportunitate pentru schimbare
Publicarea studiului JRC vine într-un moment important: pe 9 septembrie 2025, Parlamentul European a adoptat noua Directivă-cadru privind deșeurile, care, pentru prima dată, tratează textilele ca o categorie distinctă, stabilind obligații clare pentru statele membre.
Colectarea separată a textilelor a devenit obligatorie în UE de la 1 ianuarie 2025, iar, în termen de 30 de luni, fiecare stat trebuie să implementeze schemele de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (REP), un mecanism prin care producătorii și comercianții de textile vor acoperi costurile de colectare, sortare și reciclare a deșeurilor textile.
Noua directivă acoperă o gamă largă de produse: de la îmbrăcăminte și încălțăminte, la lenjerii, perdele și pături. Totodată, introduce criterii pentru stabilirea clară a momentului în care un produs vestimentar încetează să fie reutilizabil și devine deșeu. Țările membre pot ajusta contribuțiile financiare ale producătorilor în funcție de gradul de sustenabilitate al produselor și de apartenența acestora la segmentul de fast sau ultra-fast fashion.
Însă, în lipsa unui sistem național de raportare transparentă, transpunerea directivei riscă să rămână doar „pe hârtie”. ARETEX subliniază importanța centralizării clare a datelor și publicarea transparentă a acestora pentru a putea construi un cadru legislativ coerent și măsurabil, capabil să reducă în mod real cantitatea de textile eliminate din circuitul reutilizării.
