Ziua limbii române a fost sărbătorită la 31 august.
”Ziua limbii române este o sărbătoare a spiritului românesc, pentru că ea este efigia cea mai pregnantă a românilor şi rămâne viaţa noastră ca popor”, a declarat preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, conform TVR.
”Limba este ca un organism viu, care se naşte, creşte, se dezvoltă, îmbătrâneşte şi moare odată cu poporul care a creat-o şi căruia i-a servit ca mijloc de comunicare. De aceea, vorbim de limbi vii şi de limbi moarte. A noastră este vie şi, oricât de contaminată este cu neologisme, cu barbarisme, cu hiperurbanisme, cu prescurtări sau SMS-uri năstruşnice, nu trebuie să ne temem. Limba română are puterea de a rămâne ea însăşi, în ciuda variatelor influenţe”, a spus Ioan-Aurel Pop, într-o declaraţie acordată Agerpres.
Într-adevăr – ce ar mai fi de adăugat, în aparenţă?
Numai că îmi dau seama că ironia din titlu o aveam în rezervă de mult timp, cam de când un coleg care a lucrat la o multinaţională îmi povestea că acolo nu se spunea ”îţi dau o sarcină”, ci ”îţi dau un task”.
La fel de surprins am fost când, urmărind partide de tenis transmise în România, am aflat că un jucător sau o jucătoare are mai multe ”winnere” (ba, după unii, chiar ”winnerşi”!) decât adversarul/adversara. Sau chiar ”şi-a chemat coach-ul”.
După cum am putut constata, în mai multe materiale de presă (presă românească, desigur) o abundenţă incredibilă şi, în fond, nejustificată de cuvinte englezeşti – unele dintre ele chiar neinteligibile pentru publicul larg.
Ca şi folosirea total greşită a cuvintelor ”versatil”, ”volatil” sau ”ecosistem” (aceste cuvinte, deşi româneşti, au un cu totul alt înţeles decât cel care le este în mod eronat atribuit, fiind păstrat sensul – sau unul dintre sensurile – din limba engleză).
Spre exemplu, nu poţi spune, în mod laudativ, despre un jucător sau un angajat că este ”versatil”, ceea ce la noi înseamnă ”schimbător”, ”nehotărât”, ”care îşi schimbă cu uşurinţă părerile” (şi am întâlnit acest termen folosit exclusiv în manieră laudativă), după cum nu poţi afirma că o companie de IT sau de imobiliare a integrat în ”ecosistemul” său o regulă sau un concept, având în vedere că ecosistem, în limba română, înseamnă doar ”sistem ecologic” şi nimic altceva.
Desigur, există încetăţenite unele cuvinte străine (cum ar fi weekend, ortografiat şi week-end) şi nu pare nimic nenatural în asta, având în vedere că e mai simplu de spus decât ”sfârşit de săptămână” sau chiar ”ultimele două zile ale săptămânii” şi că acest cuvânt a fost de mult timp introdus în limba română.
Dar să foloseşti, după cum spunea însuşi preşedintele Academiei, atâtea barbarisme, hiperurbanisme şi altele, când ai echivalentul consacrat în limba ţării în care te-ai născut (de exemplu, ”lovitură câştigătoare” pentru ”winner”, ”atribuţie” sau ”însărcinare” pentru ”task”, ”antrenor” pentru ”coach” ş.a.m.d), să ajungi să vorbeşti, cum se spune colocvial, o ”romgleză” perfectă, mai mult, să denaturezi sensul real al unor cuvinte sau să foloseşti în materiale de presă cuvinte neinteligibile pentru cititori, asta, pe lângă incultură, alunecă şi în rea-intenţie, findcă nu pot să cred că este mai important să încerci să faci impresie decât să te exprimi corect şi îngrijit în limba ţării în care te-ai născut şi ai fost educat.
Dacă această tendinţă nu este curmată într-un timp rezonabil, cuvintele dlui Pop vor deveni profetice: ”Limba este ca un organism viu, care se naşte, creşte, se dezvoltă, îmbătrâneşte şi moare odată cu poporul care a creat-o şi căruia i-a servit ca mijloc de comunicare” (sublinierea noastră). Desigur, dânsul, în încheierea discursului, a fost mai optimist.
Noi nu încercăm decât să tragem un semnal de alarmă.
