Un vultur cu aripile frânte

J.F. Kennedy International Airport este poarta de intrare pe pământul american unde am ajuns de câteva ori: în tranzitul către San Francisco/S.U.A., Havana/Cuba şi Kingston/Jamaica pentru participarea mea la anumite manifestări oficiale şi, ulterior, împreună cu soţia Maria Cornelia, într-o excursie de două săptămâni în America. Aeroportul impresionează prin grandoare şi funcţionalitate, fiind inaugurat în urmă cu 75 de ani, la 1 iulie 1948. Are 5 terminale active cu un total de 130 de porţi; 3 capele pentru servicii religioase asigurate pasagerilor aparţinând diferitelor culte; mai multe hoteluri, inclusiv unele de 5 stele; peste 20 de companii cargo care operează în regim permanent; conexiuni cu multiple mijloace de transport rutier şi feroviar sau curse ale metroului; imense garaje pentru autoturisme şi camioane etc. – un oraş sui-generis, înzestrat cu toate facilităţile necesare, generator al primelor impresii şi percepţii personale privind acest megalopoliscontemporan, New York. Nu întâmplător el poartă numele Preşedintelui S.U.A., proiectat în mentalul colectiv al milioanelor de pasageri de diferite etnii, vârste şi profesii, chiar dacă ritmul specific al americanilor l-a redus la triada de iniţiale: J.F.K. în virtutea dictonului “Time is money.”/Timpul înseamnă bani.

Cel care a fost al XXXV-lea Preşedinte al unei superputeri timp de doi ani, în perioada 1961-1963, a văzut lumina zilei la Brookline/Massachusetts, într-o familie de reputaţi politicieni şi oameni de afaceri. În septembrie 1936 el intră la Harvard College; peste trei ani, călătoreşte prin Europa, U.R.S.S., Balcani şi Orientul Mijlociu pentru pregătirea tezei de absolvire, intitulate “Appeasement in Munich” despre negocierile britanice; sub noul titlu “Why England Slept”, această lucrare avea să devină un bestseller. În acelaşi an, Kennedy termină studiile de la Harvard “Cum laude” şi frecventează ulterior Stanford School of Business. Cel de-al Doilea Război Mondial îl găseşte în domeniul marinei militare, fiind rănit în anumite confruntări armate. Pentru actele sale de eroism a fost decorat cu “Navy and Marine Corps Medal, Purple Heart” şi “American Defense Service Medal”. Cariera ulterioară de parlamentar a cuprins două etape succesive: Camera Reprezentanţilor (1947-1953) şi Senatul american (1953-1960).

Este ales Preşedinte al S.U.A. la 20 ianuarie 1961. Iată câteva pasaje din alocuţiunea prezidenţială: “Întrebaţi nu ceea ce poate face societatea pentru voi; întrebaţi ceea ce voi puteţi face pentru societate… Toate acestea (luptele împotriva adversarilor comuni ai omului cum sunt tirania, sărăcia, bolile, războiul – n.n.) nu se vor încheia în prima sută de zile, în prima o mie de zile, nici în viaţa acestei Administraţii şi, probabil, nici în viaţa acestei planete. Dar haideţi să începem! …În sfârşit, fie că sunteţi cetăţeni ai Americii ori cetăţeni ai lumii, cereţi de la noi aceleaşi standarde de tărie şi de sacrificiu pe care noi le cerem de la voi.”.

În ceea ce priveşte politica externă promovată în climatul complex şi dificil al “Războiului Rece”, Kennedy a dovedit calităţi excepţionale, recunoscute ca atare de comunitatea internaţională. Să amintim, de pildă, criza rachetelor din Cuba. Kennedy se afla atunci în faţa unei dileme: dacă S.U.A. ar fi atacat Cuba, s-ar fi declanşat un război nuclear cu U.R.S.S.; dacă ar fi rămas pasive, S.U.A. ar fi favorizat o extindere a armelor nucleare, părând în faţa lumii că sunt indiferente în apărarea întregii emisfere. Soluţia realistă la care s-a ajuns a avut la bază iniţiativa rezonabilă şi oportună a liderului american: retragerea rachetelor S.U.A., ce fuseseră amplasate în Italia şi Turcia în anul 1958 – decizie operativ comunicată liderului sovietic Hruşciov şi anunţată pe toate canalele de televiziune.

În timpul scurtului său mandat, s-au întreprins multe demersuri semnificative ce au sporit prestigiul internaţional al S.U.A. şi al preşedintelui acestui mare stat al lumii, precum: crearea “Peace Corps” ca un amplu program de asistenţă şi voluntariat în următoarele domenii: educaţia, sănătatea, agricultura, construcţiile ş.a.; extinderea substanţială a sprijinului politic, economic şi militar, acordat guvernelor Vietnamului de Sud şi Coreii de Sud ca o măsură de descurajare a planurilor agresive ale forţelor comuniste din acele ţări, susţinute de Moscova.

Vocaţia oratorică a liderului de la Casa Albă s-a regăsit în memorabile cuvântări e.g.: i) În ziua de 31 octombrie 1960 – invitat la un dineu organizat de comunitatea evreiască din Philadelphia/Pennsylvania – senatorul J.F. Kennedy rostea aceste cuvinte: “Sper că în anii viitori, indiferent cine va fi Preşedintele Statelor Unite şi indiferent care partid va deţine controlul administraţiei naţionale, vom continua politica noastră, întinzând mâna prieteniei către toate naţiunile independente care doresc să fie libere, să se asocieze cu noi într-un mare efort internaţional de extindere a libertăţii către toate popoarele.”. ii) La 12 septembrie 1962, ţinea la Rice University din Houston un discurs unde spunea: “Am ales să mergem pe Lună în acest deceniu şi să facem alte lucruri, nu pentru că ele sunt uşoare, ci întrucât sunt grele!”. La 27 iulie 1969, racheta americană “Apollo 11” ajungea pe Lună cu un echipaj uman. iii) La American University din Washington, D.C., Kennedy lansa, la 10 iunie 1963, o strategie a păcii, exprimând dorinţa de a reduce drastic cursa înarmărilor şi de “a identifica o cale realistă şi dătătoare de speranţă pentru pacea mondială, într-un moment când în S.U.A. şi U.R.S.S. există o potenţială escaladare a cursei armelor nucleare.”. Kennedy a făcut, cu acel prilej, două anunţuri importante: sovieticii au exprimat dorinţa de negociere a unui tratat privind interzicerea testelor nucleare; americanii au amânat testele atmosferice planificate. iv) La 26 iunie 1963, preşedintele american, în vizita efectuată în Berlinul Occidental, pronunţa expresia: “Ich bin ein Berliner!”/Eu sunt un berlinez!, anticipând unificarea Germaniei şi dărâmarea anacronicului Zid al Berlinului.

Fostul preşedinte american este autorul multor aforisme din care am ales câteva: *“Omenirea trebuie să pună capăt războaielor; altfel, acestea vor pune capăt omenirii.”; *“Conformismul este temnicerul libertăţii şi duşmanul progresului.”; *“Să nu negociem cu frică, dar să nu ne fie frică niciodată să negociem.”; *“Omul moare, naţiunile se pot ridica şi prăbuşi, dar ideile rezistă în faţa morţii.”; *“Cei care îndrăznesc să cunoască eşecul, pot realiza multe lucruri.”; *“Prea des ne bucurăm de confortul unei opinii, fără disconfortul cugetării.”; *“Cei care se gândesc doar la trecut şi la prezent, vor pierde viitorul.”; *“Trebuie să utilizezi timpul ca pe o unealtă, nu ca pe o cârjă.”; *“Washington este un oraş cu eficienţă sudică şi cu farmec nordic.”; *“În limba chineză, cuvântul <criză> este compus din două caractere, unul însemnând pericol, iar celălalt – prilej favorabil.”; *“Timpul potrivit pentru a repara acoperişul unei case este atunci când Soarele străluceşte pe Cer.”; *“Odată ce spui că te vei mulţumi cu locul al II-lea, asta se va petrece cu tine în viaţă.”; *“Viaţa nu este niciodată uşoară. Trebuie să munceşti şi să îţi respecţi obligaţiile faţă de adevăr, de dreptate şi de libertate.”; *“Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil acel drum nu va duce nicăieri.”; *“Arta reuşitei constă în a şti să te înconjuri de cei mai buni.”.

În Arlington National Cemetery/Eternal Flame Memorial, se odihnesc întru vecie Preşedintele John F. Kennedy şi soţia sa. Preşedintele american fusese asasinat la Dallas/Texas pe 22 noiembrie 1963 – tragic eveniment încă neelucidat pe deplin până astăzi.

În august 1997, am ajuns, împreună cu soţia mea Maria Cornelia, la acel loc foarte respectat de poporul american: o flacără veşnică în mijlocul unui disc de piatră; două plăci de granit negru având gravate aceste cuvinte: “John Fitzgerald Kennedy, 1917-1963; Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis, 1929-1994.”. Cele două nume alăturate sunt generatoare ale unor sentimente de adâncă emoţie din partea numeroşilor vizitatori care vin acolo din toate colţurile Americii şi ale întregii lumi.