Ultimii treizeci de ani nu au fost, nici pe departe, pentru România atât de fructuoşi şi de plini de învăţăminte şi succese pe cât ar fi fost de dorit şi de aşteptat. Cel puţin din punctul meu de vedere.
Ţara a plecat de la un regim dictatorial care nu mai putea fi controlat şi nici nu putea aduce nimic bun pentru cetăţeni, dar deceniile care au urmat au adus multă instabilitate, crize politice şi economice.
Mi-am mai exprimat părerea că schimbarea care trebuie să aibă loc este la nivelul conştiinţei, altfel nicio orânduire nu ne va aduce salvarea.
Cred că acest 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, trebuie sărbătorit cum se cuvine, dar trebuie să stea, înainte de toate, sub semnul echilibrului. Trebuie să ne dăm seama că lumea a evoluat, că avem alte repere (nu întotdeauna cele juste), în acelaşi timp că trebuie, fără exaltare inutilă, să cinstim cum se cuvine spiritul naţional.
Fiindcă adevăratele personalităţi, alături de evenimentele de însemnătate autentică, definesc structura acestui neam, sunt înscrise în patrimoniul lui spiritual.
Nu tot ce e românesc e bun, aşa cum, de exemplu, unii comentatori sportivi mai exaltaţi încearcă să insufle pe parcursul unui meci – orice s-ar întâmpla acolo, parcă mereu sportivul nostru e mai bun decât adversarul.
Însă, în acelaşi timp, nu se poate să ai, în istorie, conducători ca Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, patrioţi şi diplomaţi ca Nicolae Bălcescu şi Nicolae Titulescu, genii ale literelor precum Mihai Eminescu şi Lucian Blaga, plus multe alte personalităţi, inclusiv sportive, şi să nu te mândreşti cu asta. Şi, mai mult, să îţi doreşti să le urmezi exemplul.
În privinţa aspectelor negative ale prezentului, se vorbeşte, uneori, despre delăsare şi ”je m’en fiche”-ism, despre anumite tare comportamentale.
Adevărat.
Dar, dacă ne uităm cu atenţie, sunt defecte ale unui grup restrâns de indivizi, şi nu trăsături definitorii pentru acest popor.
E drept, uneori pare că ne-am pierdut busola, dar în momentul de faţă tot mapamondul traversează o criză.
Este, deci, momentul să luăm atât de la prezent, cât şi de la trecut, atât de la noi, cât şi din afară, doar ceea ce este cu adevărat folositor şi de valoare.
Să ne amintim de cei care, prin exemplul şi atitudinea lor, au dus această ţară înainte, pentru că, mai mult ca oricând, avem nevoie să construim un viitor solid şi autentic.
De 1 Decembrie, urez acestei ţări să renască, precum pasărea Phoenix (pentru că, din păcate, cenuşa e reală şi prezentă), iar tuturor românilor să nu uite că au o identitate naţională şi un spirit (încă) viu.
da!am plecat dela un regim dictatorial la un capitalis m desantat care este crud curios neglijent si dezordonast
„Viitorul poate fi construit pornind de la lecţiile trecutului”.
Buna zisa, dara sa nu ne obosim prea mult pana ajungem la prezent … incat pe viitor sa-l vedem doar ca pe „fata morgana” !