Cred că am fi unici în lume ca fiecare cetățean să fie purtătorul unui CNP fiscal, așa cum se gândesc unii guvernanți, astfel ca să fie stimulată fiecare persoană să ceară bon fiscal pentru cumpărăturile făcute, ideea fiind ca, pe lângă îmbunătățirea colectării de impozite și taxe de către stat, și cumpărătorii să beneficieze de un credit fiscal din partea statului, cu alte cuvinte să le fie compensate impozitele și taxele cu o anumită sumă, 1-3% din cumpărătuile făcute, conform ministrului finanțelor, sau să primească în cont suma respectivă.
Ideea de a stimula cetățenii să ceară bon fiscal pentru ceea ce cumpără sau pentru serviciile de care beneficiază este o idee bună în esență, deoarece beneficiind de un credit fiscal cetățeanul va fi interesat de acest beneficiu, constrângerea neducând, așa cum este dovedit peste tot în lume, la o conformare voluntară mai bună. Problema care se pune este aceea a implementării acestei idei. Or, ideea cu CNP-ul fiscal mi se pare, cel puțin, nefericită. De ce? Pentru că, de fapt, acest CNP fiscal este ca un cip prin care fiscul urmărește fiecare tranzacție făcută de cetățean, începând de la cumpărarea unei pâini până la bunurile de valoare mai mare și de folosință mai îndelungată. Nu vreau să mai amintesc de anumite vicii, că cine știe la ce interpretări se ajunge. Practic, este afectată toată viața privată, oglindită prin modul de viață al fiecăruia dintre noi, iar acest lucru poate fi văzut din ceea ce consumăm – bunuri sau servicii, toate viciile noastre, sunt scoase pe tarabă. Nu pot să cred că mai există așa ceva undeva în lume. Vom fi ca o turmă supravegheată de un big brother! Practic, cum va funcționa acest cip fiscal? Fiecare persoană care face cumpărături va da acest CNP fiscal casierului de la magazin care-l va trece pe bonul fiscal, iar fiscul va avea evidența a tot ceea ce am cumpărat, urmând ca la finele anului să centralizeze și să aplice acel procent de 1-3 %, sau care o fi, și să beneficiem de un credit fiscal, cu alte cuvinte de o compensare a impozitelor și taxelor cu suma rezultată sau să se încaseze banii în cont. Asta înseamnă ca cineva de la fisc, o persoană, să urmărească mii, sute de mii de contribuabili și să interpreteze datele, să facă compensările sau să vireze sumele în cont. Eu nu prea văd cum s-ar putea implementa aceast lucru! Păi noi am renunțat la celebra loterie a bonurilor fiscale și o să implementăm acest sistem? Mai mult, deși în Codul Fiscal (,,Art. 121. – (1) Începând cu anul 2021, se poate acorda bonificaţie de până la 10% din impozitul pe venitul anual. Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat.”) este prevăzut că se poate aplica o bonificație pentru cei care depun Declarația unică și achită înainte de termen obligațiile fiscale, sigur, cu condiția ca să se prevadă acest lucru în legea bugetului, ce să vezi?, an de an se uită de această bonificație. Păî, de ce nu aplicăm ceea ce avem deja, exact pe modelul impozitelor și taxelor locale, cu acea bonificație de până la 10%, ceea ce s-a văzut că funcționează, iar contribuabilii plătesc anticipat tocmai pentru a beneficia de bonificație? Dacă acest sistem al bonificațiilor funcționează, de ce nu-l extindem și la alte impozite și taxe?
Mai mult, o să fie și copii cipați cu un CNP fiscal? Adică pentru cumpărăturile de la chioșcul școlii vor trebui să comunice acest CNP fiscal dacă părinții vor să beneficieze de credit fiscal? Cam greu de implementat, nu? Totuși, ideea de a stimula, nu a constrânge cred că este o idee bună, dar trebuie să găsim soluții viabile de implementare. Una ar fi, de exemplu, ca fiecare contribuabil care dorește să beneficieze de un credit fiscal să depună o declarație de cheltuieli, similară cu Declarația unică, dar fără partea de venituri, astfel că pe baza celor declarate să se calculeze un procent care se va stabili ca fiind credit fiscal și automat acest credit fiscal să diminueze impozitele și taxele de plată, limita maximă fiind ceea ce datorează contribuabilul statului. Astfel, statul va colecta mult mai mult decât creditul fiscal acordat, deoarece fiecare contribuabil va fi interesat să aducă acte doveditoare în favoarea cheltuielilor efectuate și pe care dorește să le declare fiscului. Este o idee care, evident, poate fi îmbunătățită în funcție de stadiul de digitalizare a ANAF-ului. Cred că pentru astfel de lucruri, ca și pentru simplificarea activității tuturor contribuabililor, persoane fizice și juridice, trebuie folosită celebra digitalizare, nu pentru a fi un ,,big brother”!
