20 iunie 1870 – A murit Jules-Alfred Huot de Goncourt (n. 17.12.1930), scriitor şi istoric francez; împreună cu fratele lui, Edmond de Goncourt, a redat atmosfera vieţii culturale a vremii în “Jurnalul” publicat în 1896; tot el a împlinit dorinţa testamentară a fratelui lui de a întemeia Academia Goncourt care acordă în fiecare an Premiul Goncourt pentru cel mai bun roman apărut în Franţa.
foto tracesproject.org
20 iunie 1887 – S-a născut pictorul, sculptorul şi poetul german Kurt Schwitters, adept al mişcării dada, cunoscut ca „maestru al colajului” (m. 08.01.1948). El a lucrat în mai multe genuri, incluzând dadaismul, constructivismul, suprarealismul, şi în mai multe arte – poezie, pictură, sculptură, desen grafic. Este faimos pentru colajele sale, numite Merz Pictures. După ce a studiat arta la Academia din Dresda alături de Otto Dix şi George Grosz, între 1909 şi 1915, Schwitters s-a întors la Hanovra şi şi-a început cariera artistică în post-impresionism. În 1915 s-a căsătorit cu verişoara sa, Helma Fischer, cu care a avut doi copii, dintre care doar al doilea, Ernst, a supravieţuit.
20 iunie 1995 – A murit Emil Cioran (n. 08.04.1911), eseist şi filosof, unul dintre cei mai originali oameni de cultură contemporani (“Lacrimi şi sfinţi”, “Tratat de descompunere”, “Îndreptar pătimaş”, “Amurgul gîndurilor”). Emil Cioran a fost un filozof și scriitor român devenit apatrid și stabilit în Franţa, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză. După studii clasice la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi Mircea Eliade, elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, i-a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer și mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism, apărându-i evidentă „incoveniența existenței„. În timpul studenției a fost în mod deosebit influențat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum și de filozoful rus Lev Şestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1937 Emil Cioran pleacă în Franţa cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940-începutul lui 1941), el părăsește pentru totdeauna România și se stabilește la Paris. Din acest moment, Cioran va publica numai în limba franceză.
Printre premiile şi distincţiile primite: Premiul Rivarol, 1950. Centre National du Livre din Paris acordă o bursă pe an numită în cinstea lui. La Paris, București, Sibiu, Cluj, Rășinari există câte o stradă numită în cinstea lui. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.
Surse: calendar.eclub.ro, ro.wikipedia.org, en.wikipedia.org.
