George Rotaru, celebru interpret român, originar din Făgăraş, acum stabilit în Statele Unite ale Americii, este, potrivit libertatea.ro, singurul solist de origine română care a avut contract cu marile cazinouri din Las Vegas, pe scene unde au evoluat nume mari ale muzicii internaţionale.
Iniţial, romanţele cu care s-a lansat încă dinainte de 1989 nu aveau căutare decât la puţinele restaurante româneşti din SUA, din anii ’90, dar cu timpul a reuşit să-şi treacă în palmares performanţa amintită mai sus.
De la piesele interpretate pe vremea lui Ceauşescu a ajuns să cânte, între altele, la restaurantul Mignon de la Hollywood, alături de Corina Chiriac şi de alte mari nume ale muzicii româneşti, conform click.ro.
Cum se poate explica succesul interpretului sexagenar, care, săptămâna trecută, pe 23 octombrie, şi-a lansat la Magazinul Muzica, din Capitală (prezentator Octavian Ursulescu), albumul ”Romanţe de dor şi de voie bună”?
Fără îndoială, prin faptul că talentul autentic răzbate în orice condiţii, indiferent dacă, la origine, eşti bogat sau sărac, român sau din Occident, dacă te naşti sub un regim sau altul, deşi este ştiut că toţi artiştii întâmpină, la un moment dat, şi dificultăţi în carieră.
Romanţa este un gen mai puţin popular astăzi, fiind probabil atribuit mai curând nostalgicilor, dar este un gen deosebit. Personal, am asociat-o întotdeauna cu atmosfera unui pahar de vin băut la gura sobei, dar nu înseamnă doar atât. Romanţa este o stare, este melancolie amestecată cu dor, este ceva inimitabil.
Am ascultat cu multă plăcere albumul domniei sale şi vă voi relata câteva impresii destinate celor care sunt mai puţin familiarizaţi cu acest gen de muzică şi cărora le recomand cu căldură să treacă pe la magazinul ”Muzica” sau măcar să dea o căutare pe Internet.
George Rotaru are un timbru aparte, cald, plăcut, pătrunzător, ceea ce face audiţia una deosebită, trecând dincolo de graniţele simplului cântec de petrecere. Pe o muzică semnată de nume consacrate (Aurel Giroveanu, Henry Mălineanu, Ion Vasilescu, George Grigoriu, Ştefan Ambrozie, Ionel Fernic, Edmond Deda, Zavaidoc, Maria Tănase, Eugen Seno Ionescu), solistul dă din plin dovada talentului său, punând pasiune şi dovedind măiestrie în interpretare.
Cel mai mult mi-au plăcut ”Ochii tăi”, ”Un cântecel de scripcă veche”, ”La Hanul Ancuţei”, ”Pe sub fereastră curge-un râu”, ”Of, inimioară”, ”Lume, lume”, asta neînsemnând că celelalte piese nu merită atenţia cuvenită.
Acest album te va purta, pentru aproape o oră, într-o lume aparte, plină de melancolie şi trăire aparte, mai profundă decât ai putea crede la o primă vedere (sau, mai exact spus, la o primă audiţie). Împătimiţii genului vor găsi, fără îndoială, unele dintre capodoperele acestei ramuri muzicale, iar cei tineri ar putea încerca, chiar dacă probabil nu sunt familiarizaţi cu stilul, să asculte vocea lui George Rotaru, atât de vibrantă, şi să o alăture altor nume cunoscute care i-au impresionat.
