1 octombrie – 69 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze

Peste 1.350.000.000 de chinezi sărbătoresc astăzi Ziua Naţională, ziua proclamării Republicii Populare Chineze. Istoria Chinei începe din erele civilizației antice – una dintre cele mai vechi din lume – care a înflorit în bazinul fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De milenii, sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de dinastii, începând cu semimitologica Xia, din bazinul Fluviului Galben (cca 2000 î. Hr.). De la anul 221 î. Hr., când dinastia Qin a cucerit o serie de mai multe state, pentru a forma un imperiu chinez, țara s-a extins, fărâmițat și reunificat de mai multe ori.

Republica Chineză (1912-1949) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China Continentală până în 1949. După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist i-a învins pe naționaliștii din partidul Kuomintang, din China Continentală, și a proclamat Republica Populară Chineză, la Beijing. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare Chineze.

Din punct de vedere istoric, China prezintă câteva trăsături distincte. Între acestea se află, în primul rând, unitatea spaţiului şi coeziunea civilizaţiei. În China, diviziunile unităţii statale provocate de conflicte interne sau externe nu au avut consecinţe geopolitice ireparabile. Fenomenul a fost posibil datorită forţei de coeziune, a omogenităţii şi continuităţii civilizaţiei chineze de-a lungul a trei milenii de istorie, menţionează volumul „Mica Enciclopedie de Istorie Universală” (2002). O altă caracteristică este dimensiunea demografică, China fiind probabil statul cel mai populat al planetei pe tot parcursul istoric, potrivit Agerpres.

China, putere economică

De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a doua economie din lume, atât cu PIB-ul total nominal, cât și cu paritatea puterii de cumpărare (PPC) și este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator din lume de bunuri. RPC este membră a Organizației Națiunilor Unite din anul 1971, când a înlocuit RC în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. China este, de asemenea, membră a numeroase organizații multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială superputere de către un număr de analiști.

Relaţii diplomatice

Potrivit MAE, primele contacte oficiale româno-chineze au avut loc la Paris, în anul 1880, între Mihail Kogălniceanu şi reprezentantul Chinei în capitala Franţei. Relațiile diplomatice au fost stabilite la data de 18 octombrie 1939, între România și Republica China. Acestea au fost întrerupte la 10 iulie 1941, ca urmare a recunoaşterii de către guvernul român a guvernului de la Nanjing, format din elemente pro-japoneze. După URR şi Bulgaria, România a fost a treia ţară care a recunoscut R. P. Chineză. Ulterior, relaţiile diplomatice au fost stabilite la 5 octombrie 1949, la rang de ambasadă. De atunci, indiferent de evoluţia situaţiei pe plan internaţional, relaţiile de prietenie dintre popoarele noastre au rămas neschimbate, căci, vorba proverbului, „Apa trece, pietrele rămân”, notează Radio China International.

În 2004, cu prilejul vizitei de stat în România a preşedintelui R. P. Chineze, Hu Jintao, a fost semnată Declaraţia Comună a României şi a Republicii Populare Chineze privind stabilirea unui Parteneriat Amplu de Prietenie şi Cooperare. De asemenea, la 25 noiembrie 2013, a fost adoptată Declaraţia comună a Guvernului României şi Guvernului R. P. Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale în noile condiţii.

Relaţiile bilaterale sunt caracterizate de contacte politice la nivel înalt şi sectoriale frecvente şi variate, precum:

• ,,vizitele Preşedintelui R. P. Chineze în România în 2004 şi ale Preşedintelui României în R. P. Chineză în 2003, 2006 şi 2008;
• întâlniri la nivel de prim-ministru în România în 1994 şi 2013, respectiv în R. P. Chineză în 1995, 2002, 2003, 2004, 2011, 2013 şi 2014;
• dialogul la nivelul ministrului de externe a avut loc în România în 1991, 2002 şi 2013 (în marja vizitei premierului chinez), respectiv în R. P. Chineză în 1990, 1993, 1999, 2005, 2008, 2009, 2011 şi 2012”, potrivit MAE.

În 2014, cele două țări au marcat prin acțiuni comune aniversarea a 65 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice și 10 ani de la convenirea Parteneriatului Amplu de Prietenie și Cooperare.

La 18 noiembrie 2015 a fost semnat, la București, Acordul între România și Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit.

Patrimoniu UNESCO

China este ţara cu cele mai multe intrări pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO. Dintre obiectivele incluse în patrimoniul UNESCO amintim Marele Zid Chinezesc, Grotele din Mogao, Mauzoleul primului împărat Qin Shi Huang, cu Armata din teracotă, Situl paleontologic „Omul din Pekin“ din Zhoukoudian, 1990 Regiunea Huang Shan, 1992 Valea Jiuzhaigo, Regiunea calcaroasă Huanglong, Regiunea Wulingyuan, Reședința de vară și templele de la Chengde.

Construcție gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 21.196,18 de kilometri lungime, fiind și astăzi „cel mai lung zid de pe Terra”. Nu se știe cu exactitate care din formațiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ și piatră. Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncește să fie legate între ele fortificații clădite de predecesorii săi. Astfel va înainta atât spre est, cât și spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206 î. Hr.–220 d. Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest până la o lungime de 21.196,18 kilometri. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing.