”Și ziaristica este o artă!“ spunea Filip Brunea-Fox
Al. Florin Țene
Cunoscutul ziarist Filip Brunea-Fox, pe numele său Filip Brauner, s-a născut la Roman, în 18 ianuarie anul 1898, perioada când a apărut prima enciclopedie românească, într-o familie de intelectuali evrei. În cursul primului război mondial s-a mutat cu familia la Iași.
A debutat ca scriitor la Iași în revistele „Versuri și Proză”, pe care o edita Jean Hefter și „Absolutio” ,a lui I. Ludo, inclusiv „Zări senine” La sfârșitul primului război mondial, în 1918, la vârsta de 20 de ani, Filip Brunea-Fox, împreună cu prietenii săi Benjamin Fundoianu, Iosif Ross și Alexandru Philippide, a părăsit Iașiul și a venit la București. Ca ziarist a debutat la ziarul „Arena” din București.
Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea Fox dorea în tinerețe să devină poet și s-a apropiat de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative acestui curent. În 1925 apăruse revista de avangardă „Integral”, autodefinită „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”,în care Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, precum Fox, Mac, Pan, Potomac, F.Br., F.Br.Fx., fx. El fost unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion Călugăru, M. H. Maxy și Ilarie Voronca. Colaborarea la „Integral” a luat sfârșit odată cu ultimul număr, apărut în 1928, moment care a reprezentat și încheierea perioadei sale avangardiste.[1] În continuare el s-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale. Brunea-Fox fost redactor la ziarele Dimineața (1925-1937) și Adevărul (1932-1937) și a publicat în revista de stânga Cuvântul liber (1933-1936). După interzicerea, în 1937, a cotidianelor Dimineața și Adevărul, de către guvernul Octavian Goga–A.C. Cuza, activitatea lui Brunea-Fox s-a diminuat, el colaborând doar la publicații periodice.[1]. La „Dimineața” și „Adevărul” și-a făcut primii pași sub îndrumarea directorului Constantin Mille. Printre gazetele și revistele la care a mai colaborat se pot aminti „Cuvântul liber”, „Lupta”, „Jurnalul”,„Reporter”, „Izbânda”, de asemenea publicațiile evreiești „Adam”, „Mântuirea”, „Puntea de Fildeș”, „Curierul israelit”.
După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul „Îndrumătorul cultural” și a colaborat la „Adevărul” și „Jurnalul de dimineață”, „România liberă”,„Scînteia”, la revistele Viața românească, Flacăra, „Răspântia” (a lui I. Ludo), „Viața militară”, „La Roumanie d’aujourd’hui” , „Veac nou” etc
O amintire dragă mie este momentul când l-am întâlnit pe Filip Brunea-Fox pe strada fostă Sărindar, acualmente Constantin Mille. Eu mă duceam la Informația București, dânsul venea din sens invers.L-am Salutat. Îl cunoscusem cu o altă ocazie la Casa Scânteii.
-Ce faci tinere? M-a întrebat.
-Să trăiți, maestre! La practică…
-Tot la Informația?
-Tot!
-Ți-am citit poeziile din Luceafărul…nu sunt rele! Și eu am cochetat cu muzele…
-Mulțumesc! Am citit poezia “Cazino”. îm amintesc câteva versuri
-Spunele!
“Femei beau marea cu paiul
Toţi delfinii sunt în haină de seară
În oglinzi chelnerii îşi oferă reciproc Malaga
Pe terasă, farul fricţionează tâmpla baronului”.(… )
– Bravo! Bravo!Dar, să șii că și “ziaristica pentru care te pregătești este o artă!”
– Și eu consider asta!
Ne-am despărțit. De atunci nu m-am mai întâlnit cu dânsul. Eu plecând la Pitești-Găvana la ziarul “Secera și Ciocanul “să fac practică.
Marele ziarist a scris numeroase reportaje literare publicate în presa interbelică. Este autorul cărții „Orașul măcelului” (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București), publicată în 1944. A realizat un număr însemnat de fotografii având ca temă socială situația evreilor în România. Printre reportajele sale cele mai cunoscute se pot menționa Aspectele vieții de provincie, Iașul, cetatea umbrelor, Târgul Moșilor, Insula Ada Kaleh, Nopți bucureștene, Trenul fantomă, Leproșii (despre „Infernul de la Lărgeanca”), Unde am să nasc?. A mai scris intre altele, despre tulburarile antievreiesti de la Borșa, Sighet șiOradea, și despre Evreii din Maramureș (în revista „Adam”). De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr.Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod.
“Cine a avut prilejul să-l citească pe F. Brunea-Fox n-a mai avut nevoie de recentul lui reportaj (n.m. – reportajul despre leproșii de la Lărgeanca) ca să știe că în acest anonim ziarist stă de veghe o inteligență sclipitoare și are pretenții un gust artistic exersat. E aproape o nepoliteță să-i aducem omagii lui Brunea, în fața marelui public, de-atâta vreme ocolit de el, dintr-o înnăscută aristocrație – pe care i-a mânjit-o zilele acestea succesul”.Scria Tudor Arghezi despre Filip Brunea-Fox în 1928
Nopți bucureștene 1927
Cinci zile printre leproși 1928
Pericolul stupefiantelor 1929
Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare, 1944. Reeditare la Editura Hasefer, București, 1997
Hârca piratului. Peisaje dunărene, Editura Tineretului, București, 1957
Porturi dunărene 1957
Viața exploratorului arctic Constantin Dumbrăveanu
Reportajele mele. 1927-1938, Editura Eminescu, București, 1979
Memoria reportajului, Editura Eminescu, București, 1985
A tradus din literatura universală, uneori în colaborare cu soția, Lisette Daniel-Brunea.
Bengt Danielsson, Terry pe urmele lui Kon-Tiki (în original, C Bengt Danielsson, Kapten Villervalle, Saxon & Lindströms Förlag, 1963.), Editura «Ion Creangă», din București, 1970
Robert Louis Stevenson, Comoara din insulă (în original, Treasure Island), Editura Tineretului, col. Aventura 1966; editura Ion Creangă, București, 1983; editura Niculescu, București, 2005.
Lion Feuchtwanger, Războiul evreilor (cu Lisette Daniel-Brunea)
A decedat la 12 iunie 1977, București, la vârsta de 79 de ani. A fost unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc, fiind parte, de asemenea, a mișcării de naștere a suprarealismului românesc care s-a desfășurat, în literatura română, pe parcursul perioadei interbelice și a continuat până la finalul anilor 40, atunci când s-a sfârșit sub presiunea instalării regimului socialist-criminal. Mai multe dintre trăsăturile curentului literar au fost reluate în anii 60, 70, însă a fost cenzurat de regimul politic.
