FSSR cere modificarea OMS 870/2004 privind timpul de lucru și măsuri de prevenție
Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) prezintă principalele rezultate ale evaluării la nivel național a riscului de epuizare profesională în rândul medicilor care efectuează gărzi, desfășurată de Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea” (CCDSS): cca. 4 din 10 medici care efectuează gărzi se află în risc mare de epuizare profesională iar cca. 5 din 10 se află în risc mediu de epuizare profesională. În total, 9 din 10 medici care efectuează gărzi sunt în risc de epuizare profesională.
Evaluarea s‑a desfășurat prin intermediul platformei BATEREP pe un eșantion de 1.100 de medici care efectuează gărzi, în perioada 30 octombrie – 6 noiembrie.
Principalele rezultate (pe scurt):
- Profilul general indică profesioniști (încă) angajați, dar epuizați. Dintre aspectele evaluate, epuizarea este dimensiunea dominantă (3,72), distanțarea mentală rămânând – pe medie – moderată (2,45). Situația indică o fereastră critică pentru intervenții organizaționale.
- Categoria de secții Urgență are punctajul mediu cel mai ridicat (2,99), acesta fiind situat în imediata vecinătate a riscului mare de epuizare profesională.
- Peste 3 din 4 specialități sunt cel puțin la risc mediu. Medicii din următoarele specializări se află în zona riscului mare de epuizare profesională (în ordinea ierarhică): Terapie intensivă coronarieni-UTIC, Reumatologie, Chirurgie vasculară, Neurologie, Oncologie medicală Pediatrie, Hematologie, Urologie, Urgență – UPU.
- Există câteva specialități care sunt deja în zona riscului dublu, având un nivel crescut al scorurilor atât pentru Epuizare cât și pentru Distanțare, acesta sugerând riscul de burnout avansat, cu consecințe personale și comportamentale. Cele mai importante sunt Chirurgia vasculară și Reumatologia.
- Riscul de epuizare profesională este distribuit invers proporțional cu vârsta, medicii tineri (intervalul 25-34 de ani) fiind situația în zona riscului foarte mare de epuizare profesională. O ipoteză explicativă o constituie existența unui raport direct proporțional între vârstă și capacitatea de reziliență a medicilor care efectuează gărzi.
Per ansamblul, studiul arată medici foarte obosiți, dar încă implicați; angajamentul este încă mare, dar pe fond de oboseală cronică. Combinația poate crește riscul de erori și decompensări rapide dacă nu se intervine organizațional. Acesta e momentul optim pentru măsuri organizaționale: modificarea prevederilor privind gărzile (incluzând plata acestora), rotația celor care le asigură, zi liberă post gardă, recuperare reală și o planificare atentă a vârfurilor de activitate.
Datele arată că nu vorbim doar despre oboseală ocazională, ci despre un risc ocupațional major, accentuat în secțiile cu activitate critică. Standardele privind timpul de muncă în gărzi trebuie aduse în acord cu principiile europene de securitate și sănătate. Deoarece timpul de gardă reprezintă timp de muncă integral, el necesită odihnă compensatorie și limitarea timpului maxim lucrat conform prevederilor legale.
Principala ipoteză cauzală privind nivelul crescut al riscului de epuizare profesională a medicilor o reprezintă programul de lucru al acestora, raportat la cele două dimensiuni ale sale: durata activității desfășurată într-o zi de gardă (care pornește de facto de la 24 de ore de lucru continuu și poate ajunge la 30 de ore de lucru continuu) și timpul de lucru săptămânal/lunar, care depășește în mod semnificativ durata maximă legală a timpului de lucru. Ipoteza se bazează pe prezumția legală a ivirii riscurilor în momentul depășirii limitelor timpului de lucru. În mod corelativ, principala recomandare o constituie modificarea programului de lucru al medicilor care efectuează gărzi, în special prin reducerea numărului de ore de lucru continuu.
Jurisprudența CJUE stabilește că garda la locul de muncă se consideră integral timp de muncă, inclusiv perioadele inactive. Recunoașterea gărzilor ca timp de muncă a fost transpusă în legislația internă, la presiunile Federației „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) în anul 2016.
Corelarea datelor din acest studiu cu cele din alte cercetări și, mai ales, cu cadrul legal de desfășurare a activității indică situația unor oameni care-și exercită activitatea profesională asumând riscuri la adresa propriilor vieți, fără a beneficia de recunoașterea efortului suplimentar depus în interesul societății. Într-un context public în care se discută frecvent despre pensii speciale, este relevant și faptul că recunoașterea gărzilor ca timp de lucru este lipsită de efecte asupra pensiilor pentru medici, deși aceștia ajung să lucreze echivalentul a peste 60 de ani de activitate profesională.
În cauza C-585/19 (în cazul Academia de Studii Economice din București OI POCU MEN, publicată pe 17 martie 2021) CJUE a stabilit că în cazul angajaților care au mai multe CIM-uri la același angajator, limitele timpului de lucru se calculează per angajat (luând în considerare toate CIM-urile în mod simultan) nu per contract. Acest statut impune acum compensarea prin odihnă și limitarea timpului maxim de lucru.
FSSR solicită, de asemenea, guvernanților elaborarea cadrului normativ privind recunoașterea burnout-ului ca boală profesională.
Precizăm că datele privind situația generală a angajaților/membrilor care completează testul de autoevaluare din cadrul BATEREP sunt accesibile tuturor unităților sanitare publice și principalelor organisme profesionale, acestea putând utiliza rapoartele specifice pentru măsurile de prevenire a epuizării profesionale. Cercetarea reprezintă în egală măsură un prin screening desfășurat la nivel național, utilizând un instrument de evaluarea a riscului de epuizare profesională, pe tema medicilor care efectuează gărzi.
Analiza OMS 870/2004 și prima variantă a propunerilor de modificare ale acestui act normativ, transmisă Grupului de lucru pentru modificarea OMS nr. 870/2004 din cadrul Ministerului Sănătății, pot fi găsite aici.
