Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media în Județul Hunedoara
În perioada 7-11 noiembrie 2022, Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) al Guvernului României a organizat o vizită de documentare în Județul Hunedoaraîn cadrul Programului anual „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”.
LA GEOAGIU – BĂI
Geoagiu-Băi este o stațiune balneo-climaterică aflată la 18 km nord de Orăștie și 46 de km nord-est de municipiul Deva, într-o zonă deluroasă, situată într-o depresiune de la poalele Munților Metaliferi, la confluența râului Geoagiu cu Mureșul.
Apele sale minerale și termale, considerate “miraculoase”, sunt alcaline, ușor sulfuroase, bicarbonatate, magneziene, sedative. Sunt recomandate pentru afecțiuni reumatismale ginecologice, dermatologice, hepatice, pentru boli de nuriție și metabolice.
Datorită altitudinii de 350 de metri, precum și aerului montan, ozonat, stațiunea se recomandă și pentru tratamentul unor boli nervoase, oboseală, surmenaj, nevroze, anemii.
Printre procedurile de tratament se oferă băi cu ape minerale și băi galvanice, împachetări cu nămol și parafină, electroterapie și laserterapie, masaj și aerosoli.
Stațiunea poate fi loc de plecare către numeroase obiective turistice interesante, printre care complexul dacic de la Sarmisegetuza, oraşele Alba Iulia și Sibiu, mai multe centre culturale de artă și folclor, dar și frumusețile naturale ale Munților Apuseni.
In stațiune turiștii mai pot vizita Băile Termale Romane, Cascada Clocota și Grota Haiducilor.
CASCADA CLOCOTA
La marginea stațiunii balneare Geoagiu-Băi se găsește Cascada Clocota, foarte spectaculoasă, cu o cădere de apă de aproximativ 38-43 metri înălțime și o lățime de 22 metri.
Formată pe râul Clocota, cascada colectează un râuleț precum și toate cele 16 izvoare termominerale din zonă, cu apă la temperatura de 29-31 grade C, deci care nu îngheață niciodată.
BĂILE ANTICE ROMANE
Băile de la Geoagiu erau foarte apreciate în secolul al XIX-lea. În anul 1885 s-au înregistrat aproape 900 de vizitatori veniți la cură balneară. Însă apa aceasta miraculoasă si vindecătoare e posibil să fi fost descoperită si utilizată încă din epoca dacică.
Staţiunea a fost amplasată pe locul fostelor Terme Romane care, cu două milenii în urmă, făceau parte din Castrul militar Germisara. Băile antice romane de la Geoagiu au funcționat în două faze, Germisara și “Termele Dodonei”, prima exclusiv de suprafață si a doua in subteran.
Cu timpul, complexul termal devine un loc de cult, fapt demonstrat de statuile de zeități protectoare ale sănătății și apelor termale – Esculap, Diana, Hygeea, Nymphae -, de altarele și obiectele votive. La săparea primelor bazine moderne, în anul 1935, pe lângă statui au fost dezgropate monede de bronz și argint iar în bazinul central – lacul sacru – s-au găsit șapte plăcuțe din aur, ca ofrandă adusă zeilor.
Complexul antic Germisara se află în centrul stațiunii Geoagiu-Băi, pe „Dâmbul romanilor”, o colină calcaroasă circulară cu diametrul de 90-95 m.
Termele se păstrează aproape în aceeași formă ca și în antichitate: o rețea de canale săpate în stâncă prin care se dirija apa, bazine de piatră cu banchete pe toate laturile, precum și urme ale lăcașelor de cult închinate divinităților care patronau aceste ape. Se spune că lacul sacru ar fi amplasat chiar în craterul unui fost vulcan. Situl arheologic este deschis în permanență publicului.
FURNALUL ISTORIC DE LA GOVĂJDIA
În Satul Govăjdia, aflat la 20 km de municipiul Hunedoara, se găsește un monument tehnic și de arhitectură neobișnuit, cu un aspect senzaţional: Furnalul de la Govăjdia, construit între 1806-1810.
Hunedoara și împrejurimile sale au constituit încă din vechime un mare centru siderurgic. În locurile acestea minunate, pe malul pârâului Govăjdia, la confluențele pârâurilor Runc și Nădrab, între munţii bogaţi în minereuri, au funcționat multe ateliere de fierărie, unele atestate încă din secolul al XVI-lea.
În aceste ateliere cu cuptoare, forje și furnale, în Valea Nădrab, la Tulea, la Baia Plosca, în Limpertul Vechi sau Limpertul de Sus, români, țigani și nemți lucrau sape, coase, baionete și cazmale. Atelierul Limpertul de Jos producea anual 180-190 de tone de oțel forjat și bare de oțel.
După ce în 1775 furnalul de la Topliţa s-a deteriorat într-un incendiu, era nevoie de un nou furnal pentru prelucrarea minereului de fier extras din minele din Ghelari. A fost ales locul atelierului Limpertul de Jos din Govăjdia, dezafectat în 1806.
Furnalul de la Govăjdia a fost primul furnal cu flux continuu din Europa, al doilea din lume – flux continuu însemnând că se încărca materialul brut (mangal, fondant, minereu de fier) și în același timp de scotea și fonta pe găurile de evacuare.
Cu o capacitate de 43 metri cubi volum util, Furnalul de la Govăjdia producea piese turnate din fontă cenușie – oale și obiecte diverse, sanitare sau de decor – și fontă brută, care se trimitea mai departe în oţelării.
O legendă urbană neconfirmată încă afirmă că la Govăjdia s-a produs o parte din fonta utilizată la structura Turnului Eiffel din Paris. Se știe însă că Govăjdia a colaborat cu uzinele din Reșița, care cu certitudine au furnizat oţel pentru construirea acestui simbol parizian – Turnul Eiffel, asamblat după metoda inovatoare a inginerului român Gheorghe Pănculescu.
În zonă a existat și o cale ferată cu ecartament îngust (tip “Mocaniţă”) pe care se transporta minereul de la minele din Ghelari la uzinele de fier din Hunedoara, uzine inaugurate pe 12 iunie 1884, după punerea în funcţiune a primului furnal.
Furnalul de la Govăjdia a funcţionat până în 1924, după care a fost oprit definitiv.
S-a lucrat o vreme și cu prizonieri italieni din Imperiul habsburgic.
Ghidul nostru, Rudolf Hanzelik, e voluntar în tot ce realizează de aproape două decenii. E un entuziast, un pasionat dornic de a afla, de a descoperi, motivat de dragostea pentru tot ce ţine de istoria industrială a locurilor acestea. Cartograf (tot voluntar) pentru Google, strungar la laminor, e autorul si administratorul site-urilor facebook Mocăniţa Hunedoara, Combinatul Siderurgic Hunedoara, Furnalul de la Govăjdie. Unele dintre fotografiile și informaţiile descoperite de el vor fi folosite în cadrul noului Muzeul al tehnicii prelucrării fierului, aflat în curs de amenajare în centrul vechi al orașului Hunedoara.
Împreună cu un grup de prieteni, Rudolf Hanzelik promovează reconstrucţia în scop turistic a Mocăniţei locale, prima cale ferată cu tunel din Ardeal și cea mai spectaculoasă cale ferată cu ecartament îngust din ţară. Aceasta pornește de lângă Castelul Corvinilor din Hunedoara, traversează tunelul nr.1 de 747 m, și ajunge în Valea Govăjdiei, unde se deschide o panoramă minunată. Drumul Mocăniţei mai traversează și tunelul nr.2 de 42 m. Traseul e practicabil pentru bicicliști, pentru autovehicole de teren, dar și pietonal. De două ori pe an, primăvara și toamna, când natura oferă cele mai frumoase peisaje, se organizează drumeţii – 10km pe traseul Mocăniţei faţă de 19 km pe drum.
Furnalul de la Govăjdia, declarat în anul 2000 monument de arhitectură industrială, este un obiectiv turistic de mare valoare, cu aspect impresionant. Rudolf Hanzelik ne spune: „În anii ’90, nemţii au vrut să îl desfacă bucată cu bucată să îl ia la ei ca exponat de muzeu. A rămas însă în ţară și au existat mai multe proiecte de restaurare, nici unul materializat”.
Situat într-o zonă foarte ofertantă pentru iubitorii de natură și de drumeţii, astăzi Furnalul de la Govăjdia este deschis vizitatorilor, dar se află în paragină.
Entuziaștii însă mai speră și încearcă în continuare salvarea lui.