Ionuţ Ţene
Ziua Culturii Naţionale a fost fixată prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 pentru data de 15 ianuarie, ca un semn de omagiu faţă de poetul naţional Mihai Eminescu. Pe 15 ianuarie 1850 se năştea autorul poemului „Luceafărul”. Apreciez faptul că omul de televiziune și de cultură Marilena Rotaru a readus în dezbaterea publică ideea unui institut cultural Mihai Eminescu: ”Vin acum cu altă propunere.Institutul cultural român al trebui să poarte un nume: Eminescu. Institutul cultural Eminescu. Așa cum este Institutul Goethe.Așa cum este Institutul Cervantes. Așa cum este Institutul Dante Alighieri. Așa cum este Institutul Elie Wiesel.Nu? Sunteți de acord? Se opune cineva? Eminescu este o sumă a sumelor valorilor românești.” În timp ce marile naţiuni îşi promovează poeţii naţionali, la noi se încearcă ocultarea poetului Mihai Eminescu de către funcţionari sau scriitori mărunţi care nu înţeleg opera genială a acestuia. Pentru detractori, Eminescu este doar „cadavru din debara”, pentru această sintagmă aceştia au fost promovaţi în funcţii de stat. ”Produsul” acestor atacuri împotriva poetului național de către scriitori la modă de azi, dar nu valoroși, a dus la vandalizarea bustului lui Mihai Eminescu de Ziua Culturii Naționale la Orșova de către o grupare neomarxistă. La noi valorile sunt ocultate, în Europa însă promovate. În timp ce Germania are un Institut Goethe, cu filiale în toată lumea, în care se pormovează opera marelui poet romantic german şi cultura acestei mari puteri europene, la noi culturnicii se ruşinează de Eminescu, pentru că nu au organul şi capacitatea intelectuală privind înţelegerea valorii acestui geniu românesc. Încă din secolul XIX, Prusia a instituit ofical cercetarea ab initio şi completă a operei lui Goethe, iar azi poetul german e un brand de ţară în toată lumea. La fel şi cu Institutul Schiller, în schimb instituţiile statului român nu au capacitatea de a promova peste hotare pe Mihai Eminescu. Există doar la Chişinău un Institut Eminescu. Nu întâmplător, în anii 1970/1980, Constantin Noica a promovat publicarea operelor complete ale lui Mihai Eminescu şi obţinerea de către bibloteci a copiilor manuscriselor poetului naţional pentru a fi studiate de toată lumea. Constantin Noica a înţeles genialitatea poetului nostru naţional şi mesajul lui peste timpuri fiind un brand de ţară. Cercetătorii au descoperit că Mihai Eminescu a avut şi o carieră de diplomat. Eminescu a fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe în perioada anilor 1872-1874, în funcția de translator și secretar la Agenția Diplomatică a României la Berlin.
Mihai Eminescu a fost şi un precursor al teoriei relativităţii.“Ştiaţi că în poeziile lui Eminescu se găsesc indicii ale teoriei relativităţii? Că sunt sugestii ale unor concepte din mecanica cuantică? Că manuscrisele lui Eminescu conţin celebra formulă a lui Einstein E=mc2, cu zeci de ani înainte ca ea să fie descoperită?” Așa își începe cercetătorul Cristian Presură vloggul dedicat lui Mihai Eminescu și publicat anul acesta, pe 15 ianuarie, la 170 de ani de la nașterea poetului. Cristian Presură explică pe înțelesul tuturor apariția în poeziile lui Eminescu a unor indicii ale teoriei relativităţii, cu zeci de ani înaintea descoperirilor făcute de Einstein: Cunoscutul fizician spune, în explicația video publicată pe vlogg-ul său – Fizica cu Cristian Presură: “Mulţi cred că teoria lui Einstein se regăseşte în poezia eminesciană ‘La Steaua’.
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Frumos, adevărat şi simplu. Totuşi, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar versurile de mai sus nu au legătură cu relativitatea lui Einstein, ci doar cu viteza finită a luminii. Aceasta, însă, era cunoscută şi măsurată cu 150 de ani înaintea lui Eminescu, de fizicianul danez Ole Romer”. Sigur calitatea unui geniu este de a prevedea anumite teorii. Mihai Eminescu a fost un precursor al multor idei complexe, care au apărut după trecerea sa la cele veşnice. De aceea, cred că este de datoria statului român, a guvernului înfiinţarea unui Institut „Mihai Eminescu” în România, cu sucursale în străinătate care să se ocupe de cercetarea operei poetului şi de promovarea poetului naţional în străinătate. Mihai Eminescu poate fi un brand de ţară foarte achiesat de lumea culturală din România şi din lume. Ştia bine Noica de ce l-a numit „omul deplin al culturii române” pe Mihai Eminescu. În acest nou institut să se studieze opera genialului poet și conexiunile cu marea cultură. În locul Institutului Cultural Român avem nevoie de un Institut cultural ”Mihai Eminescu”, care să ne reprezinte cultura și civilizația în străinătate. Să fie o pepinieră de scriitori și oameni de cultură români. Institutul cultural ”Mihai Eminescu” trebuie să fie o fereastră de lumină și cultură românească către Europa și lume.
