După un sezon extrem de disputat și un playoff cu meciuri spectaculoase, a sosit ora finalei în campionatul de hochei pe gheață al Elveției.
S-au întâlnit cea mai în formă echipă a momentului, Biel-Bienne (care s-a impus în playoff cu 4-2 în fața celor de la Berna și 4-0 în fața echipei Zürich Lions), și campioana sezonului regulat, Servette Geneva (învingătoare în playoff cu 4-2 în fața HC Lugano și 4-1 în fața campioanei en-titre, Zug). De altfel, la finele sezonului regulat Servette și Biel au acumulat același număr de puncte, 101, fiind departajate în baza criteriului meciurilor directe.
Paradoxal, deși este o echipă de top în National League (campionatul de hochei al Elveției, prima divizie) și a jucat mai multe finale, Servette Geneva nu a reușit să câștige niciodată titlul de campioană națională până la această ediție.
După partide (cum era de așteptat, de altfel) echilibrate, în care cele două combatante și-au împărțit perioadele de dominare și victoriile, în cele din urmă a triumfat Servette.
S-a văzut că sunt cele mai bune echipe ale acestei ediții de National League și s-a putut observa, de asemenea, că s-au înfruntat două team-uri de valori egale, pe parcurs fiind foarte greu de anticipat cine va avea în final câștig de cauză. (Chiar dacă meciul 5 a fost câștigat de Servette cu un neverosimil 7-1, pe parcursul partidelor anterioare echilibrul a fost vizibil. De altfel, întâlnirea următoare le-a revenit celor de la Biel – care au forțat astfel un meci 7 – cu 4-2).
De menționat că meciul 3, câștigat în cele din urmă de Biel, a avut o desfășurare ciudată în prelungiri (după trei reprize scorul era egal, 1-1): Servette au avut o perioadă de dominare și de presiune asupra adversarului incredibil de lungă, aproximativ 15 minute, timp în care Biel a fost ținută aproape în permanență în zona de apărare. Cu toate acestea, echipa din Geneva nu a reușit să înscrie, dar… au făcut-o oaspeții, care au punctat decisiv cu puțin timp înainte de încheierea prelungirilor!
În meciul 7, adjudecat cu 4-1, Servette Geneva a fost echipa mai bună, găsind echilibrul perfect între apărare și atac și nelăsându-le șanse adversarilor nici când aceștia au devenit mai agresivi și ar fi putut reveni în meci după ce au punctat pentru 1-3.
Scorul pe meciuri Servette – Biel-Bienne: 2-1, 2-3, 1-2 (OT), 3-2, 7-1, 2-4, 4-1.
De remarcat că, într-un fair-play desăvârșit, după încheierea finalei, antrenorii celor două echipe, Jan Cadieux (Servette Geneva) și Antti Tormanen (Biel-Bienne) au felicitat fiecare jucătorii echipei adverse, cu care s-au întreținut cordial, și s-au felicitat de asemenea reciproc.
Probabil că fair-play-ul și cultura sportivă sunt la un alt nivel în Elveția.
De notat, de asemenea, performanța echipei Servette, care reușește să se impună și în playoff după câștigarea sezonului regulat. Pentru a avea o idee de ce acest lucru nu este deloc atât de ușor precum ar putea părea, să amintim că, de exemplu, în NHL, în 2011-2012 LA Kings deveneau prima echipă din istoria competiției care cucerea titlul de campioană intrând în playoff de pe locul 8, iar șapte ani mai târziu, în ediția 2018-2019 o altă echipă intrată în playoff de pe locul 8, Columbus Blue Jackets (antrenată pe atunci de John Tortorella) reușea performanța incredibilă de a elimina cu scorul general de 4-0 (!) câștigătoarea sezonului regulat și deținătoarea celor mai bune procentaje, cu cele mai multe victorii și cele mai puține înfrângeri, viitoarea campioană (în 2019/2020 și 2020/2021) Tampa Bay Lightning!
Desigur, National League nu este NHL, dar este o competiție în care diferențele valorice dintre echipe nu sunt foarte mari (reamintim că Ambri Piotta, merituoasa câștigătoare a celei mai recente ediții a Cupei Spengler, nici măcar nu s-a calificat în playoff!).
Ajoie rămâne în prima ligă
Un thriller la fel de intens a avut loc și în meciul pentru asigurarea unui loc în ediția următoare a National League între ocupanta ultimei poziții a acestei competiții, Ajoie, și câștigătoarea Swiss League (eșalonul al doilea valoric în hocheiul elvețian), La Chaux-de-Fonds, nimeni alta decât echipa care cucerea, în anii ’70, nu mai puțin de 6 titluri consecutive de campioană! (Mai precis, în edițiile desfășurate din 1968 până în 1973). Mărturisesc că, sentimental, îmi doream mult să văd Chaux-de-Fonds din nou în elita hocheiului din Țara Cantoanelor. Nu am putut urmări partidele, fiindcă nu au fost transmise în România, dar evoluția scorului în cele 6 meciuri necesare pentru departajare a fost una total interzisă cardiacilor. Chaux-de-Fonds a început foarte tare, adjudecându-și primele două întâlniri cu 3-2 și 4-1 și conducând cu 2-0 la jumătatea meciului 3! Mai aproape de un 3-0 la meciuri și, probabil, de accederea în primul eșalon valoric (deși s-au mai văzut răsturnări, chiar în finala ultimei ediții) nu credem că puteau fi foștii campioni, dar ce a urmat a fost de domeniul incredibilului: Ajoie a egalat la 2 și a trimis meciul în prelungiri, unde s-a impus în cele din urmă după două reprize suplimentare (!), pentru ca apoi să câștige toate meciurile care s-au mai disputat: 4-1, 2-1 și 3-2, reușind să își adjudece seria cu scorul general de 4-2!
