Ionuț Țene
În ultimii 25 de ani numărul românilor în Diaspora a crescut constant și masiv. S-a ajuns astăzi, ca circa șapte milioane de români să trăiască în afara granițelor țării. Se nasc mai mulți copii români în Diaspora decât în România. Dacă statul român nu are grijă de românii din Diaspora riscăm ca în două generații să pierdem această comunitate de limbă, istorie, identitate și credință religioasă, care reprezintă azi o zestre specială a valorilor românești și o punte de legătură dintre România și țările în care trăiesc conaționalii noștri. Trebuie să recunoaștem că Biserica Ortodoxă are o contribuție fundamentală la păstrarea valorilor culturale, lingvistice, istorice și religioase românești în Diaspora. Biserica Ortodoxă Română continuă să crească în Diaspora. Reiese din datele statistice publicate de Patriarhia Română la București, potrivit serviciului de informații austriac „Pro Oriente”, următoarele: Biserica Ortodoxă Română are patru arhiepiscopii și nouă eparhii în afara României, cu un total de 1.500 de parohii sau instituții similare. Numărul mănăstirilor a crescut de la 67 (2021) la 71 (2023), iar cel al clericilor de la 1.311 (2021) la 1.379 (2023). Personal, am fost invitat la diverse comunități românești din Diaspora, în cadrul unor evenimente culturale, și am observat că parohiile ortodoxe sunt liantul care păstrează identitatea de limbă și de cultură română. Dar un rol activ în ultima vreme îl are și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, care finanțează substanțial evenimentele și manifestările culturale românești din Diaspora. În cazul comunităților românești din Diaspora, promovarea și sprijinirea școlilor de weekend și a cursurilor de limba română constituie cel mai important instrument de susținere a filonului lingvistic și cultural românesc la tânăra generație. Pe de altă parte, problema învățământului în limba maternă în comunitățile din jurul granițelor este în continuare delicată, dată fiind politica statelor în cauză în domeniul învățământului în limbile minorităților naționale.
În acest context favorabil românilor din exterior, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni oferă anual copiilor români din străinătate, care frecventează școli cu predare în limba română, sau cursuri de limbă, cultură și civilizație românească, consumabile de uz școlar (ghiozdane complet echipate cu caiete, penar, acuarele, pixuri, creioane, carioci etc.). ”Diaspora poate deveni o minoritate naţională fără identitate”, avertiza lunile trecute un director din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. ”Sunt proiecte în Diaspora care privesc organizarea unor şcoli de duminică, a unor ateliere de limba română, unde copiii învaţă în sistem extracurricular limba română. Vorbim despre o dezvoltare şi o profesionalizare a celor care îi învaţă pe copii, de la cele mai fragede vârste, să gândească româneşte, să aibă dor de ţară. Există la nivelul statului român o altă instituţie, numită Institutul Limbii Române, care are un curs de limbă, cultură şi civilizaţie românească. Dar în Italia, unde sunt peste 250.000 de copii de origine română în sistemul de învăţământ, acest curs ajunge la 3000-4000 de copii. Evident că eforturile făcute de Institutul Limbii Române nu ajung să răspundă nevoilor din comunităţi. Rolul nostru este să trezim interesul pentru limba română ca limbă vie, limbă maternă, dar aici intervine şi un proces de mândrire a părinţilor, pentru a putea să conştientizeze faptul că e bine să îi înveţe pe copii româna la cele mai fragede vârste. Odată ce au tangenţă cu mediul românesc, se dezvoltă în bazinul lingvistic românesc, acei copii vor gândi româneşte toată viaţa. Şi sunt studii psihologice făcute. E foarte clar că un copil care învaţă limba maternă de la început se dezvoltă mai bine decât un copil care nu ştie al cui e. Am mai spus asta şi în alte dezbateri. Ne putem trezi peste 20 de ani cu o altă minoritate naţională, diaspora. Nu vor şti nici că sunt americani, nici români, ci undeva între. Această situaţie poate să cauzeze o traumă psihică peste ani şi ani. Trebuie să ne gândim la politici publice care să răspundă nevoilor din comunităţi, indiferent că acei copii trăiesc în Italia, Franţa sau revin în ţară”, a declarat Radu Cosma, directorul Direcţiei de Proiecte pentru Diaspora şi Comunităţi Istorice din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, în cadrul conferinţei Bogățiile românilor din Diaspora! – Dezbatere despre legitimarea românilor prin cultură, organizată de DC MEDIA GROUP.
Cred că șansa păstrării identității lingvistice, culturale, istorice și religioase a românilor din Diaspora este încheierea cât mai urgentă a unui protocol dintre BOR și DRP, cu sprijinul Guvernului României, pentru înființarea de școli confesionale pe lângă parohiile ortodoxe române din Diaspora. Aceste școli confesionale pot funcționa în sistem de ”școală după școală” (after school) în cadrul parohiilor și pe lângă bisericile ortodoxe din Diaspora, cu profesori plătiți de către statul român, care vor avea rolul funciar, ca elevi români din Diaspora să învețe limba română și să-și însușească cunoștințe de istorie, geografie, literatură și cultură română. Profesorii pot fi cadre didactice emigrate în Diaspora, care vor fi plătite în urma protocolului încheiat dintre DRP și Patriarhia Română de la bugetul de stat al României. Consider că, aceste școli confesionale în regim de ”școală după școală” (after school) vor fi adevărate focare de cultură și educație, ce vor păstra identitatea lingvistică, istorică, religioasă și culturală a românilor din Diaspora. Școlile confesionale românești din Diaspora trebuie să fie integrate în rețeaua noastră școlară, cu o contribuție specială la zestrea culturală a românilor pe plan național și universal. Copiii români din Diaspora sunt parte a viitorului națiunii și culturii române.Să avem grijă de ei.
