Al.Florin Țene
Prin intermediul distinsei poete Persida Rugu am intrat în posesia volumului de poezii, intitulat „Corespirație”, semnat de Simina Maria Tofan, apărut la Editura Bifrost, București, 2022, care are o prefață de Nicolae Dumitru, membru al Ligii Scriitorilor.
Încă din titlu, autoarea, ne atenționează că respirația este comună, alături de perechea mitologică a femeii, în numele căruia creionhează surprinzătoare metafore cu ajutorul metafizicii.
Universul feminin în lumea poeziei a avut, de-alungul vremurilor, multe contradicții, situație pe care tânăra poetă, prin acest volum, încearcă să le contrazică, alături de Nina Cassian, Elena Farago, Victoria Ana Tăușan și Paula Romanescu.
Poeta ,sinceră și directă, înfățișează o mică mitologie lirică, în jurul vârstei marilor iubiri: “Dar tu, prea ocupat de tine
Ai uitat complet de mine,
Pe banchize diferite plutim în derivă
În noaptea polară a unui vis de iubire înghețat. “(Post iubire )
Poeziile Siminei Maria Tofan se leagă foarte mult de sentimental iubirii, specific omului. Citind volumul m-am adus aminte de Maria Magdalena care a voit să spele cu lacrimi picioarele lui Iisus, fiindcă poeta, de care facem vorbire, spală cu versuri lacrimile iubirii sale:
“Mi s-ar topi cu totul cu amintiri
pe cerul gurii și stele ar răsări în înaltul
Boltei mele palatine,
Iar tu n-ai mai fi Luceafăr
Tu nici măcar n-ai mai fi
Iar Luna sunt, am fost și voi fi eu.“( Întâmplarea de-a (te) fi iubit).
Poeta închipuie situații imprevizibile de la castitate, la iubiri focoase și romantice, cu o construcție de natură expresionistă: ea cheamă pe un iubit imaginativ cu gândul la metamorfozele legumelor din bucătăria gospodinei: “ Iubirea ta are gust de orez fiert.
Fără sare. Fără condimente.
Nu-mi face papilele să tresalte
de plăcere, nu mă poartă
pe meleaguri senzoriale neumblate“(Orez fiert pentru suflet )
Subtilitatea acestor trimiteri ne duce cu gândul la senzorialitatea tactilă dintre doi parteneri.Sunt de fapt, comunicate senzoriale și senzaționale în înșiruiri lirice valabilă istoricește: poeta slobozește un soi de beție a simțurilor, colorată cu metafore, izvorâtă dintr-o experiență care vine din cultura iubirii din poezia feminină.
În substanță volumul pare un jurnal liric al emoțiilor de-o clipă, cu o preocupare literară manifestă, poezia rezultând dintr-o intensitate senzorială obiectivă:
“Statuia absenței tale
e o statuie de marmură
pe care noapte de noapte
o îmbrac în rochia mea
de mătase roșie
Rochia de la tine, mai știi?“( Crunta absență)
Astfel de metafore ale unei psihologii mânate de amintiri și insticte, este o rară probă de solitudine reflexivă.
Întreg volumul este, practic, o explozie de viziuni exoterizate, presărate cu ambiguitatea imaginilor baroce care constă în amestecul de exoterism și de esoterism , divulgarea se produce în chip și aceasta figurat, printr-o furoare imagistă: barocul închide și deschide căile de comunicare enigmistică.
