Elias Jabbour, profesor de Teoria și Politica Planificării Economice la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro, a publicat un articol despre economia chineză în anul 2024. În articolul său, profesorul Jabbour a arătat că există un decalaj între ceea ce se prezintă în presă și în publicațiile academice occidentale despre starea actuală a economiei chineze și realitate. Pentru cei care trăiesc în țările din Nordul Global, este prezentat că China trece printr-o mare criză care înseamnă primele semne de epuizare a „modelului” său. Pentru alții, China ar trebui să crească rolul consumului, în detrimentul unui model depășit bazat pe exporturi și investiții.
În realitate, China a înregistrat o creștere economică de 5,2%. În același timp, Statele Unite ale Americii au avut o creștere de 2,5%, Japonia 1,9%, Franța 0,9%, iar Marea Britanie și Germania au înregistrat o creștere negativă de -0,1%. În ceea ce privește productivitatea muncii, creșterea chineză a fost de 4,8% în 2023, în timp ce SUA au înregistrat o creștere negativă de -0,7%, iar Germania de -0,3%. Acesta înseamnă că China continuă să recupereze distanța față de principalele entități economice ale lumii, obținând autonomia tehnologică deplină în mai multe sectoare de vârf.
Cel mai interesant este faptul că performanța economică a Chinei este, începând cu 2020, la un nivel superior celui necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru 2035. Cu alte cuvinte, înseamnă că țara ar putea atinge nivelul de dezvoltare dorit de conducerea țării chiar înainte de termenul prevăzut. În aceste condiții, care sunt motivele pentru care China a avut succes nu doar în menținerea unui nivel necesar de creștere, cum ar fi generarea celor 11 milioane de locuri de muncă urbane prevăzute pentru cel de-al 14-lea plan cincinal, ci și în a rămâne principala sursă de prosperitate exportată către restul lumii, în special țările din Sudul Global?
În luna Septembrie 2013, președintele Xi Jinping a lansat liniile directoare a ceea ce a fost numit atunci „Centura Economică a Drumului Mătăsii”, în prezent inițiativa “O centură, un drum”. Până acum, 154 de țări au aderat oficial la acest proiect, iar investițiile în întreaga lume ale proiectului au ajuns la aproximativ 1 trilion USD.
Cu alte cuvinte, realitatea nu arată o „criză de tip Cernobîl” pentru economia chineză. Există o exagerare a problemelor apărute în sectorul imobiliar. Este evident că o criză aproape bruscă într-un sector responsabil pentru aproximativ 30% din economia unei țări de dimensiunile Chinei nu este o problemă minoră, la fel cum nicio țară capitalistă din lume nu este capabilă să planifice o tranziție în dinamica schimbărilor gigantice între sectoarele economice și regimurile de proprietate, care ar trebui să conducă proiectul chinez.
Un exemplu al acestei tranziții este creșterea creditului către sectorul industrial, în special cel legat de tehnologia de vârf, în proporție cu reducerea resurselor bancare destinate sectorului imobiliar.
Datele prezentate de Banca Poporului din China arată că, în primele trei trimestre ale anului 2018, creșterea creditului către sectorul construcțiilor a fost de 24,9%, în timp ce pentru industrie creșterea a variat în jur de 5%. Această tendință s-a schimbat de atunci. În al treilea trimestru al anului 2023, sectorul industrial a avut o creștere a accesului la credit de 34,2%, în timp ce sectorul imobiliar a avut doar 4,8%. Aceasta arată concentrarea completă a energiilor în construirea suveranității tehnologice depline a Chinei, într-o lume în care țara este supusă unui proces de agresiune comercială și tehnologică din partea SUA.
Această tranziție, deși dificilă dată fiind magnitudinea sa, accelerează construcția unei dinamici de dezvoltare numite „de înaltă calitate”, deoarece implică extinderea serviciilor publice precum trenurile de mare viteză, investiții masive menite să mențină China în fruntea revoluției industriale actuale bazate pe industriile energiilor regenerabile și un proces de urbanizare bazat pe extinderea accesului la drepturi și echipamente noi, cum ar fi spitale moderne, școli, orașe incluzive și inteligente.
Conjunctura tuturor acestor noi dinamici de creștere economică va fi baza pentru ceea ce președintele Xi Jinping a numit „noile forțe de producție”, adică emergența unei dezvoltări economice larg bazate pe tehnologii noi și foarte noi în toate domeniile activităților sociale. În acest sens, o întrebare care este pusă de o mare parte a celor interesați de viitorul dezvoltării chineze va fi dacă este posibil să fie menținut un nivel de creștere compatibil cu nevoile țării? Obiectivul de creștere de 5% pentru 2024 anunțat de premierul chinez Li Qiang, la deschiderea sesiunii anuale a forului legislativ din anul acesta, este un exemplu.
Răspunsul este da. Nu este vorba doar despre un optimism pur și simplu în ceea ce privește viitorul economiei chineze, ci despre viziunea particulară a celui care urmărește construcția din ultimele decenii a unei mașinării mari, statale și instituționale, capabilă să direcționeze economia în direcția anticipării contradicțiilor și să le prevină cu inovații instituționale rapide și suficiente.
Avantajele pe care China le are în favoarea sa pentru atingerea obiectivelor de creștere și ocupare a forței de muncă sunt în general neglijate în Occident. Un mare nucleu de producție și financiar de natură publică concentrat în 96 de mari conglomerate de întreprinderi de stat și 144 de instituții financiare publice orientate spre promovarea dezvoltării și inaugurarea unor forme noi și superioare de planificare economică, bazate pe utilizarea largă a inovațiilor tehnologice disruptive, cum ar fi Big Data, Inteligența Artificială și 5G.
Pentru aceste motive, există încrederea că China va menține creșterea economică la un nivel compatibil cu nevoile țării și chiar ale lumii. Anul 2024 va fi marcat de consolidarea unei dinamici de dezvoltare bazate pe „noi forțe de producție”.
Articol realizat de Radio China Internațional și CCTV
