Béla Bartók s-a născut la Sânnicolau Mare la 25 martie 1881. Primele lecţii de pian le-a luat cu mama sa încă de când avea doar 4 ani şi tot de la acea vârstă el a început să concerteze, impresionând prin precocitatea artistică. Anii copilăriei i-a petrecut în localităţile Vinogradiv din actuala Ucraină şi Pozsony din Slovacia de astăzi. Începând din anul 1899, el a studiat pianul şi compoziţia la instituţiile muzicale din Bratislava şi Budapesta. În perioada 1934-1940 a lucrat în domeniul folclorului muzical la Academia de Ştiinţe din Budapesta. În anii tinereţii sale, Béla Bartók a fost prieten cu George Enescu şi Tiberiu Bredicianu.
S-a afirmat ca un oponent energic al nazismului, demonstrând această atitudine prin fapte concrete: a refuzat să mai susţină concerte în Germania şi a renunţat, în consecinţă, la managerul local al concertelor sale de acolo; la sfârşitul lunii octombrie 1940, el a emigrat în S.U.A., lucrând temporar ca documentarist la Universitatea Columbia din New York şi ca profesor de muzică, alături de soţia sa care era pianist, pentru a-şi asigura existenţa. Cu titlu testamentar, Béla Bartók scrisese următoarele în acea perioadă: “Dacă, după moartea mea, se va lua hotărârea să se dea numele meu unei străzi sau să se pună o placă comemorativă într-un loc public, atunci dorinţa mea este următoarea: atâta timp cât fostele Oktogon-Ter şi Korond din Budapesta poartă numele acelor bărbaţi ca astăzi (Hitler şi Mussolini), iar în Ungaria va exista o piaţă sau o stradă cu numele unuia din aceşti oameni, doresc ca nicio piaţă, nicio stradă şi niciun alt loc public din Ungaria să poarte numele meu şi ca nicio placă memorială să fie pusă într-un loc public.”. A decedat la New York pe 26 septembrie 1945 din cauza unei leucemii. Printre ultimele sale cuvinte au fost: “Din nefericire, trebuie să plec, deşi mai am atât de multe de spus.”.
Statuia lui Béla Bartók în fața Castelului Nako. Foto: Banatman, CC BY 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by/4.0, via Wikimedia Commons
În creaţia sa artistică, Béla Bartók a fost influenţat de marii compozitori ai epocii Richard Wagner, Johannes Brahms, Franz Liszt, Claude Debussy, Richard Strauss. Începând din anul 1905, împreună cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály a studiat folclorul muzical maghiar, românesc, sârbesc, croat, turcesc, precum şi cel al etniei rome, culegând piese reprezentative şi valoroase pe baza unui fonograf Edison care înregistra sunetele pe cilindri acoperiţi cu ceară. De asemenea, el a desfăşurat o bogată activitate pedagogică, mărturie în acest sens fiind lucrarea elaborată în anul 1935, denumită Microcosmos care conţinea 153 de piese pentru pian şi 6 cvartete de coarde având un grad superior de dificultate interpretativă.
Convergenţa muzicală româno-maghiară s-a reflectat în multiple situaţii. Astfel, în 1924, Societatea Compozitorilor Români a organizat un concert dedicat în cvasitotalitate creaţiilor lui Béla Bartók, prilej cu care marele nostru violonist George Enescu, acompaniat la pian de însuşi Béla Bartók, a cântat Sonata a II-a pentru vioară şi pian a acestuia. Nu peste multă vreme, în anul 1926, compozitorul maghiar a revenit la Bucureşti ca solist pianist în propria Rapsodie pentru pian şi orchestră, o lucrare de debut ce a generat un interes deosebit în rândul publicului nostru. Ca supliment în acelaşi concert memorabil, Béla Bartók a prezentat două opus-uri pianistice proprii: Allegro barbaro/1911 şi Dansuri populare româneşti/1915. Béla Bartók a compus în anul 1930 Cantata profană pe textul unui colind românesc. În ceea ce priveşte monografia scrisă de Bartók, în anul 1924, privind colindele noastre, la insistenţele compozitorului român D.G. Kiriac pe lângă Ministerul Artelor, s-a reuşit cumpărarea, de către statul român, a unei copii a manuscrisului monografiei cu 20 de mii de lei, în timp ce se dădeau trupei marelui artist Nicolae Leonard 6 milioane de lei ca să joace diverse operete vieneze în localităţi din Bucovina.
O operă de referinţă a lui Béla Bartók este cea menţionată anterior, Dansuri populare româneşti/Román népi táncok, o suită de şase piese pentru pian: Jocul cu bâta; Brâul; Pe loc; Buciumeana; Poarga românească; Mărunţel. În literatura de specialitate, am găsit următoarele explicaţii privind identitatea fiecărui dans: i) Jocul cu bâta provine din satul Voiniceni aparţinând comunei Ceauşu de Câmpie din zona Mureş/Turda. Compozitorul s-a inspirat în crearea dansului, auzindu-l prima oară interpretat de doi viorişti de etnie romă. ii) Brâul provine din zona Banatului, satul Igriş. iii) Din acelaşi sat este dansul Pe loc asemănător cu muzica interpretată la un cimpoi. iv) Buciumeana este un dans originar din Bucium, Turda-Arieş, judeţul Alba. v) Poarga românească, un dans vechi, similar cu Polka, are ca sursă de inspiraţie un dans de la Beiuş, judeţul Bihor. vi) Mărunţel este un dans cu mişcări scurte şi paşi rapizi, provenind din aceeaşi zonă.
Béla Bartók a lăsat posterităţii multe cugetări printre care cele ce urmează:
*“Înclin să cred că Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii. Nu vreau să afirm prin aceasta că Liszt a fost un compozitor mai mare decât Wagner, căci în creaţia lui Wagner găsim o mai mare perfecţie, o mai bogată gamă expresivă, o mai mare unitate stilistică. Şi totuşi operele lui Liszt au fecundat într-o măsură mult mai mare creaţia generaţiei următoare decât muzica lui Wagner. Să nu ne inducă în eroare marea masă a iubitorilor lui Wagner care a rezolvat într-un fel atât de perfect sarcina sa istorică, în întregime şi în totalitatea ei, încât nu poate fi imitat decât în mod servil, continuarea lui fiind imposibilă. Orice imitaţie este o chestiune sterilă, moartă. În schimb, Liszt a iniţiat atâtea noi posibilităţi, fără ca el însuşi să le fi epuizat până la capăt, încât de la el am primit stimulente mai puternice decât din partea lui Wagner.”
*“Muzica ţărănească adevărată este cât se poate de variată şi perfectă în formele ei. Puterea sa expresivă este uimitoare şi, în acelaşi timp, este lipsită de orice sentimentalism şi ornamente superflue. Este simplă, uneori primitivă, iar un compozitor în căutare de căi noi nu poate fi ghidat de un maestru mai bun.”
*“Ideea principală, care m-a condus de când sunt compozitor, este fraternitatea între popoare, unitatea lor împotriva războiului şi a oricărui confict.”
*“Debussy a restaurat sensul acordurilor pentru toţi muzicienii. El are aceeaşi importanţă ca Beethoven care ne-a relevat funcţiunea esenţială a formei şi ca Bach care ne-a dezvăluit transcendenţa contrapunctului.”
*“Este adevărat că într-un timp m-am apropiat de muzica dodecafonică, dar lucrările mele de atunci au o caracteristică bine definită, fiind alcătuite pe o bază tonală.”
*“Esenţa acestor lucrări trebuie căutată în ideile cărora Liszt le-a dat expresie pentru prima oară şi în felul energic în care a arătat calea spre viitor. Aceasta îl plasează pe Liszt printre marii compozitori.”
*“E posibil ca nu toţi compozitorii să creadă în Dumnezeu, dar cu toţii cred în Bach.”
*“Melodiile folclorice reprezintă perfecţiune artistică la cel mai înalt nivel. De fapt, ele sunt modele pentru modul în care o idee muzicală poate fi exprimată cu maximă perfecţiune în ceea ce priveşte concizia formei şi simplitatea mijloacelor.”
*“Orice s-ar întâmpla, nu am să trădez munca pe care am început-o. Socot drept un scop al vieţii mele să continui şi să isprăvesc studierea muzicii poporului român, cel puţin în Transilvania.”
În Parcul “Regele Mihai I” (fost Herăstrău) din Bucureşti, se află un bust al compozitorului Béla Bartók, amplasat în anul 2003. La Târgu Mureş, există din anul 1981 statuia compozitorului. Liceul Maghiar din Timişoara poartă numele lui Béla Bartók. Iată doar câteva repere ale recunoştinţei românilor faţă de fondatorul etno-muzicologiei de la plecarea căruia din viaţa pământeană se vor comemora, în anul viitor, opt decenii.
