Impozitul pe bacșiș, o victorie ”à la Pirus” pentru guvern?

Începând cu anul 2023 s-a introdus impozitul pe bacșiș, scopul declarat fiind acela de a aduna undeva între 75 – 150 milioane de lei la bugetul de stat. Bilanțul pe 2023 ne arată că suma încasată de către stat a fost de aproximativ 16 milioane lei, mult mai puțin decât cea prognozată. Ce s-a întâmplat, cum poate fi așa de mare diferența încasată față de cea prognozată? Te întrebi, în mod firesc, dacă nu cumva și celelalte prognoze privind impozitele și taxele ce urmează a se încasa la buget sunt la fel de supraestimate, nu?

În opinia mea, veniturile bugetare din impozite și taxe care sunt estimate din funcționarea normală a pieței sunt corect estimate, sigur cu mici marje, pentru că sunt estimări. Totuși, ba chiar, uneori, au fost depăște previziunile, însă estimările forțate, estimările care se fac bazându-se pe comportamentul emoțional al consumatorilor, așa cum este și cea privitoare la bacșiș, sunt doar niște aventuri. Cine poate estima cât bacșiș lasă la un restaurant, de exemplu, un consumator? Acest lucru depinde de mulți factori emoționali, de la starea de bine a consumatorului până la satisfacția resimțită în urma consumului, dar și aici lucrurile variază de la persoană la persoană. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, bacșișul este un cadou oferit prestatorilor de servicii, de ce ar mai trebui impozitat? Și mai apoi mai apar și alte probleme:

– birocratizarea încasărilor, astfel că agentul economic trebuie să înregistreze separat sumele din bacșiș, să le impoziteze cu 10% și apoi să le acorde salariaților diferența;

– nu mai este răsplătită punctual persoana care a primit bacșișul, ci toți cei implicați, ceea ce ar putea duce la un comportament schimbat între colegi;

– angajatorul nu mai este stimulat să acorde salarii mai mari, că doar angajații primesc bacșiș, nu?, ceea ce duce la un personal mai puțin pregătit;

– angajatul va beneficia de un salariu mai mic, cu repercusiuni la contribuțiile sociale, pensiile de exemplu, vor fi mult mai mici;

– statul va încasa mai puțin din contribuții sociale, iar din impozitul pe bacșiș încasat, așa cum am văzut, nu cred că vor fi nici pe viitor mari venituri la buget;

– bacșișul se va încasa mai departe ca și până acum, adică direct în numerar la persoana pe care vrem noi, consumatorii, să o răsplătim;

– nu se utilizează plățile fără numerar, cu card, tocmai pentru a nu se încasa la vedere bacșișul.

Și mai este o problemă, poate subiectivă din partea mea, disconfortul pe care-l produce momentul de dinaintea plății consumului: întrebările dacă bacșișul acordat este suficient, dacă prestatorul este mulțumit, cât ar trebui să fie de mulțumit? etc. Toate aceste întrebări creează disconfort.

Având în vedere rezultatele obținute din urma aplicării acestei prevederi, mă întreb dacă nu cumva statul a obținut o victorie ”à la Pirus” în impozitarea bacșișului, adică cum spunea regele Pirus al Epirului după o victorie împotriva romanilor: „Încă o victorie ca asta și suntem terminați”.

Concluzia ar fi aceea că trebuie să ne gândim de două ori înainte de a inventa alte impozite și taxe sau majorarea celor prezente, rezultatele obținute de introducerea impozitului pe bacșiș ne pot servi ca lecție pentru viitor. Și viitorul bate, deja, la ușă!