S-ar putea spune, în prag de primăvară și de noi frământări electorale (Cu conotații penale? Explozive? Sau, pur și simplu… hilare?) că, pentru a nu da de bucluc, cel mai recomandabil e să citești… Booklook.
E util, gratuit, legal și îți asigură buna-dispoziție pentru vreme îndelungată!
Noi, românii, avem destule defecte (printre care și cameleonismul, dar nu vreau să intru în detalii), dar măcar umorul ni l-am păstrat – și atunci ce poate fi mai potrivit decât să răsfoiești o revistă de umor?
Acest periplu satiric de bună calitate ne este propus și asigurat de Revista internațională de literatură umoristică Booklook, ajunsă la numărul 74.
Un sonet cu adevărat ironic, după cum arată și titlul, propune cititorului Mihai Batog-Bujeniță chiar în debut. Cităm prima parte, absolut savuroasă: ”Intră poetul frumos precum un zeu,/În crâşma sumbră cu rumeguş pe jos,/Privi la raftul acum de carii ros/
Şi la crâşmarul cu faţa lui de seu…”. (Sonetul poetului).
Mult mai grav și mai trist este tonul din sonetul următor, a cărui încheiere sună astfel: ”Un nume săpat cu-o daltă de gheaţă/Pe-o cruce din lemn putrezit ce-a zăcut/În graba ce am numit-o chiar viaţă…”. (Sonetul omului grăbit).
Tot un sonet în tentă gravă, meditativă, melancolică oferă cititorului și Mircea Trifu (Masca): ”De port o mască, nu-i de chip lipită,/Nu pot s-o scot violentându-mi vrerea/
Căci n-am motive să-mi alung durerea/Şi-a-mi pune-n loc o mască mulţumită”.
Un umor ascuțit, tăios, dar pe un ton profund cavaleresc propune George Corbu în ”Identitate”: ”Degeaba umbli să-mi retezi avântul/C-o mână-n care seceră-i condeiul;/Să fi uitat bon-tonul ori fair play-ul/Sau că la început a fost cuvântul?”.
Un poem satiric, caustic la adresa tehnologizării și superficialului lumii de astăzi semnează Eugen Deutsch sub titlul ”Accelerații”: Azi lumea e pe „repede-înainte”/Căci a uitat complet ce-a fost odată:/O atmosferă pură, parfumată/Și oameni ce se înțeleg doar prin cuvinte”. ”Trăim acum în secolul vitezei,/Sperând că vom întrece chiar lumina/Uitând de prevederile Genezei”. Într-adevăr, lumea a cam luat-o razna, suntem tot mai departe de noi înșine și de sufletele noastre, iar digitalizarea, chiar dacă necesară în anumite doze (personal, nu pot să înțeleg de ce mai-marii lumii de astăzi nu văd această linie de separație necesară: sau se fac că n-o văd, n.m.), nu ne poate aduce fericirea – și cu atât mai puțin mântuirea.
O epigramă actuală – și, din păcate, tristă – ne vine de la Brăila, sub condeiul lui Mihai Frunză. O redăm în totalitate: România: ”Dulce, rubicondă,/Inocentă, brează/Şi la cap e blondă/După cum votează”.
Tot o epigramă cu iz electoral propune și Mihai Caba: Vin alegerile –
”Vin iar alegeri, oameni buni,/Reţeta lor e garantată:/O tolbă de promisiuni/Şi împliniri la Sfântu ́aşteaptă…”
O tabletă despre desfășurarea festivalurilor-concurs și premierea în cadrul acestora semnează Mihai Batog-Bujeniță, care, arătând că ”Festivalurile-concurs (…) au reprezentat și reprezintă o modalitate perfectă pentru creatorii de gen de a se întâlni, de a se cunoaște și, foarte important, dau acea notă de concurență atât de benefică pentru calitatea creației literare”, se oprește apoi asupra unor criterii subiective, care ar putea fi îmbunătățite, de acordare a premiilor – în speță, prevederea potrivit căreia premiul nu i se mai acordă celui care nu a putut fi prezent fizic la festivitate. Într-adevăr, după o analiză atentă, se vede că, deși pornită din bune intenții, o astfel de măsură se poate transforma în contrariu, defavorizând lucrări de valoare și putând propulsa creații mediocre. În fond, cum arată și semnatarul articolului, ”premiem oare creația sau prezența la festival?”. Este un semnal de alarmă pe care autorul îl trage, o temă de discuție, și nu un verdict sau un atac virulent.
Spicuim din ”Ironiile grațioase” ale Corneliei Ursu:
”Doamne, îţi mulţumesc din tot sufletul că nu mi-ai dat nimic din ceea ce ţi-am cerut!”.
”Duc o viaţă ca-n filme! Filme nord-coreene!”.
”Ca să înţelegem femeile ar trebui să le acordăm aceeaşi atenţie precum meciurilor de fotbal sau cartofilor prăjiţi. Deci, nici o şansă!”.
”Gloria este eternă! Glorioşii se schimbă foarte des…”.
Așa cum și-a obișnuit cititorii, revista promovează umor nou, dar și mai vechi, și cuprinde atât epigrame, sonete, mini-eseuri, cât și caricaturi care vă vor binedispune garantat.
Ca să încheiem într-o notă hazlie, putem spune că Booklook este o lectură necesară în niște vremuri care au devenit obligatorii…
