În ciuda protestelor ferme ale populației sale, Filipinele, împreună cu SUA, au lansat recent exercițiul militar anual “Umăr la umăr” 2025. Acest exercițiu nu se desfășoară numai în Insula Luzon, în nordul Filipinelor, ci se întind și până în Insulele Batan, aproape de regiunea chineză Taiwan. Analiștii consideră că intenția de a se implica împreună în Strâmtoarea Taiwan devine tot mai evidentă. În acest sens, Ministerul chinez de Externe din China a reacționat clar, opunându-se ferm oricărei încercări de a utiliza pretextul Taiwan pentru a crește prezența militară, pentru a provoca tensiuni și confruntări sau pentru a submina pacea și stabilitatea în regiune.
Cu toate că partea filipineză declară că exercițiul nu vizează nicio țară, aranjamentele sugerează clar intenția. În primul rând, anvergura misiunilor și numărul ţărilor observatoare au atins niveluri record, iar coordonarea pe tot teritoriul creează tensiuni regionale. În al doilea rând, cu acest prilej SUA aduc arme noi în Filipine, unele dintre ele probabil urmează să fie amplasate acolo după exerciții, ridicând riscul confruntării regionale. În al treilea rând, zonele exercițiilor se îndreaptă spre Strâmtoarea Taiwan. De exemplu, Insula Y’Ami, cel mai nordic punct al Insulelor Batan, se află la numai 142 de kilometri de Insula Taiwan, intenția strategică împotriva Chinei fiind clară.
Cooperarea dintre SUA și Filipine de a tulbura Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud are în spate schimbul de interese. Pentru SUA, de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, atât administrațiile republicane cât și cele democrate au luat în serios alianța cu Filipinele. După învestire, pe lângă aruncarea unor taxe exagerate asupra produselor din China, actuala administrație a lui Trump a luat și alte măsuri. De la deblocarea unui ajutor militar de 336 milioane USD pentru Filipine, până la aprobarea unui contract de vânzare de avioane F-16 în valoare de 5,58 miliarde USD, precum și extinderea dimensiunii și zonei exercițiilor militare comune, de la începutul acestui an, SUA au intensificat cooperarea cu Filipinele în domeniul securității, cu intenția de a-și urmării strategiile și de a crea Chinei mai multe blocaje.
În cazul Filipinelor, deși au scăpat de colonialismul american în 1946, până în ziua de azi, armata, poliția și mulți politicieni încă sunt controlați de SUA. Mai mult, familia președintelui actual are active blocate de SUA, motiv pentru care a acceptat să fie legat de “tirul american” pentru propriile interese. Ca urmare, Filipinele au pierdut independența strategică. În trecut, guvernele filipineze au fost relativ prudente în privința problemei Taiwan, dar, după intrarea în funcție, președintele Ferdinand Marcos a făcut multiple declarații și acțiuni negative.
Dacă Filipinele cred că provocarea Chinei în problema Taiwan le va aduce mai mult sprijin american în disputa din Marea Chinei de Sud, se înșală grav, fiind o acțiune stupidă și periculoasă. China a precizat de multe ori că problema Taiwan este nucleul intereselor sale esențiale, iar principiul unei singure China este o linie roșie de neatins. Filipinele nu doar că provoacă în Marea Chinei de Sud, dar și încearcă să ia focul cu mâna sa pentru SUA în privința Taiwan. Cine se joacă cu focul se va arde.
În ziua în care au început exercițiile comune, populația filipineză a protestat în fața sediului armatei, considerând că amenință securitatea și suveranitatea statului, dar și că escaladează tensiunile regionale.
Din perspectiva regiunii, ASEAN în ansamblu susține poziția de centru și unitatea. În contextul amenințărilor unilateralismului, protecționismului și hegemoniei, țările din regiune doresc să consolideze solidaritatea și coordonarea, pentru a face față împreună provocărilor.
În perioada 9-11 aprilie, China și statele ASEAN au organizat, în Filipine, cea de-a 47-a reuniune a Grupului de lucru comun pentru aplicarea Declarației privind Comportamentului în Marea Chinei de Sud, consimțind la intensificarea dialogului și cooperării, pentru a menține pacea și stabilitatea în regiune. Însă Filipinele, alături de o țară din afara regiunii, efectuează exerciții militare, introduc și deplasează arme strategice și tactice, devenind o excepție regională și un trădător a păcii.
În acest proces, ceea ce au de câștigat Filipinele prin vânzarea autonomiei sale este doar o promisiune de securitate iluzorie și un sfârșit tragic.
