Al.Florin Țene
Cartea apărută la Casa de Editură Exclusiv, în anul 2025, este un volum de poeme bine structurat.
„Macrimile mele” evocă o asociere între lacrimi și „macrime” (sărut), sugerând o poezie confesivă ce îmbină suferința cu tandrețea, unde emoția e transmisă ca un șirag de steluțe – discrete, dar puternice, purtătoare de sens. Ideea că „lacrimile curăță și emoționează” evidențiază dimensiunea vindecătoare și purificatoare a scrisului
Imaginea „șiragului de stele” trimite la momente poetice strălucitoare, efemere, dar memorabile, fiecare poem devenind o „stea” în cosmosul interior al autorului.
Poemele lui Neamțu au un registru confesiv, folosind frecvent persoana I pentru a transmite trăiri profunde. Această tehnică evocă o „catagrafie emotivă” – o hartă a sentimentelor scrisă cu vulnerabilitate .
Fonetic, lirica se remarcă prin armonii acoristice, aliterații și asonanțe melodice, având o muzicalitate mai pronunțată decât în alte creații contemporane .
Neamțu își construiește poezia dominant prin metafore și comparații – tehnici abstractizate care conferă profunzime. Tema luptei interioare, a dorinței de a atinge idealul, este deseori comparată cu ridicarea munților: o imagine puternică, cu rol eliberator
Lacrimile („macrimile”) și stelele („șiragul”) devin metafore pentru sentimente: tristețe, speranță, trecere și memorie.
Se poate identifica un arc tematic care începe cu exprima suferinței („macrimile”), evoluează spre nostalgie și dor, și se finalizează cu un moment de eliberare – stelele devin simbolul transformării prin artă.
Dorul – ca retragere în memorie și iubire – apare ca o punte între durere și regenerare emoțională .
Versificația e fluidă, cu măsuri și rime variabile, doaruminând ritmuri ce urmează fluxul emoțional.
Figuri de stil precum personificarea („lacrimile curg”), epitetul, și repetiția („șirag… șirag…”) intensifică încărcătura afectivă.
Alegerea vocabularului e abstrahentă, pură („nota purificării noționale” fără artificii inutile.
Costrucția lirică se înrudește cu poezia clasică confesivă, dar aduce elemente moderne prin muzicalitate și emoție curată. Se pot face paralele cu lirica lui Dan Botta, deși Neamțu merge mai departe în expresivitatea sonoră
În raport cu volumele ulterioare ca „Răsăritul dorului”, există un fir continuu al expresiei autobiografice și temea dorului
Volumul demonstrează maiestria autorului în metaforă, sonoritate și lirism confesiv, construind un demers artistic tot atât de autentic precum personal.
Neamțu reușește să transforme emoția personală în poezie universală, liberă de filtre, dar încărcată de sens.