Al.Florin Țene
Date biografice
Numele real: Ion Dobre
Data nașterii: 22 decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca (azi Giurgiu)
Data morții: 20 august 1972, Mogoșoaia
Nichifor Crainic a fost poet, teolog, filosof, jurnalist, profesor universitar, editor și om politic. De-a lungul vieții sale, a activat în multiple domenii, fiind un important exponent al curentului gândirist, care promova legătura între spiritualitatea ortodoxă și cultura națională.
A studiat teologia la Seminarul Central din București și la Facultatea de Teologie din București.
A urmat apoi studii de filozofie și teologie în străinătate (Viena).
În 1925 devine profesor de mistică ortodoxă la Facultatea de Teologie din București, introducând această disciplină în învățământul teologic românesc.
Opera lui Nichifor Crainic este marcată de:Tradiționalism și naționalism cultural, apărarea valorilor ortodoxiei românești,o viziune teologică asupra existenței și o poziție fermă împotriva modernismului occidental perceput ca dezrădăcinatCrainic a fost liderul ideologic al revistei „Gândirea”, care a devenit centrul mișcării culturale numite gândirism. Acest curent a fost o reacție la modernismul literar și la influențele occidentale, propunând o cultură națională întemeiată pe spiritualitatea ortodoxă.
Crainic a formulat conceptul de etnocratism – ideea că o cultură națională trebuie să exprime sufletul unui neam prin religie, artă și tradiție.
Lucrări reprezentative
„Darurile pământului” (poezie) – versuri inspirate de natura patriei și spiritualitatea ortodoxă.
„Șesuri natale” (1928) – volum de poezii în care domină tema gliei, a originii și a sufletului românesc.
„Ortodoxie și etnocratie” – eseuri în care Crainic dezvoltă teoria unei culturi naționale întemeiate pe valorile ortodoxe.
„Nostalgia paradisului” – eseuri filozofice și teologice.
„Zile albe, zile negre” – memorialistică redactată după detenția din perioada comunistă.
Publicistică în „Gândirea” și alte reviste – articole teoretice și politice influente în perioada interbelică
A fost ministru al propagandei în guvernul lui Ion Antonescu (1940–1941), ceea ce i-a adus condamnarea după venirea la putere a regimului comunist.
A fost arestat în 1947 și a petrecut 15 ani în închisorile comuniste, în principal la Aiud.
În închisoare a compus mental și a memorat versuri care vor fi publicate ulterior, în special în volumul „Zile albe, zile negre”.
Crainic rămâne un teoretician esențial al ortodoxismului românesc și un model de gândire conservatoare în interbelic.
Este considerat unul dintre cei mai importanți eseiști și gânditori religioși ai epocii.
A fost implicat în susținerea ideologică a regimului legionar și a regimului Antonescu.
După 1989, figura sa a fost reanalizată, fiind percepută cu ambivalență: un apărător al spiritului național, dar și un ideolog cu accente autoritariste.
Nichifor Crainic este o figură complexă a culturii române, în care se întâlnesc poezia, teologia, filosofia și ideologia. Opera sa reflectă lupta pentru o identitate națională bazată pe credință, tradiție și rădăcină. Deși biografia sa e marcată de momente controversate, contribuția sa intelectuală și artistică rămâne semnificativă pentru înțelegerea culturii române interbelice și a tradiționalismului ortodox.