Exemplul a 15 școli din sectorul 6 al Bucureștiului, renovate pe baza criteriului central al performanței energetice ridicate, proces consiliat și supervizat de BuildGreen, arată că lucrurile se pot schimba în bine.
Orașele care vor ajunge cu adevărat la neutralitate climatică în 2030–2035 sunt cele care au învățat să-și gestioneze clădirile pe bază de date, nu doar pe bază de promisiuni politice. Aceasta este concluzia desprinsă din participarea Build Green & CarbonTool la Smart City Expo World Congress din Barcelona în perioada 3-5 noiembrie 2025.
Misiunea europeană „100 Climate Neutral & Smart Cities” și noua Directivă Europeană privind Performanța Energetică a Clădirilor (EPBD) împing orașele către ținte ferme pentru orizontul 2030–2035. În realitate, multe strategii rămân pe hârtie pentru că lipsește lanțul esențial măsură-cost-finanțare -rentabilitate.
„Companii și entități publice din America de Sud, Orientul Mijlociu sau Asia au venit la Barcelona să caute modele și să învețe din greșelile Europei – poluare masivă, congestie, lipsă de viziune. România, în schimb, continuă să sufere din cauza unei lipse de viziune integrată la nivel de oraș, iar exemplele pozitive sunt puține. În acest context, mesajul meu este simplu: neutralitatea climatică a orașelor începe cu clădirile, iar decarbonizarea lor începe cu datele”, a declarat Răzvan Nica, CEO al CarbonTool și al BuildGreen.
De ce sunt importante datele?
Fără o înțelegere clară a consumurilor și emisiilor la nivel de clădire, fără scenarii de intervenție bine cuantificate și fără o corelare transparentă între măsuri, bugete și surse de finanțare, planurile climatice rămân doar documente frumos redactate.
„Din experiența pe care am acumulat-o prin BuildGreen și CarbonTool, în sute de proiecte din numeroase țări, se vede clar același tipar: acolo unde există mecanisme reale de măsurare-raportare-verificare apar și deciziile de investiții. Acolo unde avem doar ținte frumoase, dar fără date, bugetele se amână, proiectele se fragmentează, iar emisiile rămân aproape neschimbate. Fără măsurare nu există reducere și nu poți cere bani publici sau privați pentru decarbonizare dacă nu poți arăta, la nivel de clădire, de cartier și de oraș, ce reduci și cu ce cost”, a precizat Răzvan Nica.
În marile orașe europene, ponderea emisiilor provenite din clădiri – încălzire, răcire, electricitate – depășește frecvent 60–70% din totalul local. Pentru municipalități, stocul construit, în special clădirile publice și rezidențiale, este „elefantul din cameră”. Realitatea ne arată că bunurile imobiliare administrate de autorități sunt cele mai energofage: școli, spitale, sedii administrative, clădiri culturale, multe dintre ele vechi, cu instalații depășite, fără monitorizare și cu procese operaționale rigide.
„Dacă nu începem decarbonizarea exact aici, misiunile de neutralitate climatică rămân doar un exercițiu de comunicare. În același timp, piața privată ne arată că se poate: în portofolii de birouri, logistică sau hoteluri, pachetele de intervenție bine gândite, compuse din electrificare, recuperare de căldură, control inteligent, optimizare operațională, au adus în 12–24 de luni reduceri semnificative de consum, atunci când au fost dublate de indicatori de performanță urmăriți constant. Aceleași mecanisme pot fi aplicate și la nivel municipal, cu o condiție esențială: să tratăm orașul ca pe un portofoliu de clădiri, nu ca pe o colecție de proiecte disparate”, a explicat Răzvan Nica.
Modele de succes: sectorul 6, sectorul 2, Cluj-Napoca
Un exemplu relevant este reprezentat de școli, acolo unde impactul social și climatic se întâlnesc în mod direct. În Sectorul 6 al Capitalei, de pildă, peste 15 școli au fost renovate după criteriul central al performanței energetice ridicate. Finanțatorul a impus, iar autoritatea locală și-a asumat, atingerea unei eficiențe cu minimum 40% peste nivelul nZEB pentru o școală tipică, menținând condiții optime de confort și calitate. Cele mai multe proiecte sunt deja finalizate, iar obiectivele au fost îndeplinite, pe baza consultanței si supervizarii oferite de BuildGreen și a unui proces riguros de analiză tehnică „before/after”, care a confirmat reducerea semnificativă a consumurilor, scăderea emisiilor și diminuarea cheltuielilor operaționale la nivelul bugetului local.
Acest exemplu arată că, atunci când tratezi rețeaua de școli ca pe un portofoliu și nu ca pe o serie de proiecte izolate, poți obține economii semnificative și un impact direct în calitatea vieții.
„Este abordarea pe care o vedem deja în companiile mari și pe care o propunem și municipalităților. Orașul trebuie să devină un portofoliu cu indicatori de performanță clari, nu doar o listă de proiecte greu de comparat”, a menționat Răzvan Nica.
În România, există și alte exemple care arată cum se poate trece de la promisiuni la planuri bugetate, cu ROI calculat la nivel de cartier sau de oraș. Clujul și Sectorul 2 dn București, de pildă, au promovat sustenabilitatea prin programe voluntare, precum stimulentele pentru clădiri verzi aplicate ani la rând. Noile cerințe europene le obligă însă să treacă la o abordare sistemică: colectarea unitară a datelor reale de la clădiri și operatori economici și transformarea acestora în măsuri punctuale, bugetate și verificabile.
Teoria și practica demonstrează clar: neutralitatea climatică nu este un exercițiu de imagine, ci o transformare profundă a felului în care gândim, bugetăm și operăm clădirile. Orașele care vor avea curajul să își trateze stocul construit ca pe un portofoliu strategic, ghidat de date și susținut de instrumente digitale, vor fi și cele care vor atrage mai ușor finanțări, investiții și oameni.
