Al. Florin Țene
Ideea unei Uniuni a Statelor Europene (USE) nu mai aparține doar sferei utopiei politice sau a federalismului intelectual, ci devine, în contextul geopolitic actual, o necesitate istorică. Afirmația potrivit căreia statul-națiune clasic a devenit un „trifoi uscat” în paginile istoriei surprinde, metaforic, o realitate structurală: statele europene, luate individual, sunt prea mici pentru a face față marilor puteri continentale și globale. Compararea viitorului european cu modelul Uniunii Statelor Americane oferă un cadru analitic fertil pentru a înțelege atât limitele prezentului, cât și direcțiile posibile ale viitorului.
Statele Unite ale Americii reprezintă un stat federal matur, rezultat al unei voințe politice clar exprimate încă din secolul al XVIII-lea. Constituția americană a creat un echilibru funcțional între: suveranitatea statelor federate; puterea centrală (executivă, legislativă și judecătorească); identitatea civică comună.
Elementele-cheie ale succesului american includ: O singură politică externă și de apărare; O piață unică reală, fără fragmentări fiscale majore; Un sistem constituțional clar, cu supremația legii federale; Un demos politic unificat, construit prin educație civică și simboluri comune.
Deși SUA nu sunt lipsite de tensiuni interne, ele funcționează ca actor geopolitic unitar, capabil să-și apere interesele globale.
Uniunea Europeană rămâne, structural, un hibrid: mai mult decât o organizație internațională, dar mai puțin decât un stat federal. Ea dispune de: piață unică; monedă comună (parțial); instituții supranaționale.
Totuși, îi lipsesc elemente esențiale: o politică externă coerentă; o armată europeană unificată; o fiscalitate comună; o identitate politică europeană consolidată.
Crizele succesive (financiară, migraționistă, sanitară, energetică și de securitate) au arătat că suveranismul național frânează capacitatea de reacție rapidă și eficientă.
Prezența la granițele Europei a unui stat rus imperialist, animat de nostalgii expansioniste și de refuzul ordinii internaționale liberale, transformă proiectul USE din opțiune în imperativ de securitate. Războiul din Ucraina a demonstrat că:statele europene sunt vulnerabile individual; dependențele energetice pot fi instrumentalizate politic; NATO rămâne vital, dar insuficient fără o Europă politică unită.
În acest context, Europa ca stat unitar devine singura formă de supraviețuire strategică. Fragmentarea națională echivalează cu slăbiciune, iar slăbiciunea invită agresiunea.
Afirmația că statele independente sunt depășite nu presupune dispariția identităților naționale, ci redefinirea lor. Așa cum statele americane și-au păstrat specificul cultural, Europa ar putea evolua spre: state membre ca entități administrative și culturale; suveranitate partajată la nivel federal; loialitate dublă: națională și europeană.
Statul-națiune westfalian, absolut suveran, este tot mai ineficient într-o lume a: marilor blocuri continentale; războaielor hibride; economiilor integrate.
Spre Uniunea Statelor Europene
Un proiect viabil de USE ar presupune: O Constituție europeană; Un guvern federal european; Armată europeană unificată; Politică externă unică; Buget federal consistent; Cetățenie europeană deplină.
Comparativ cu SUA, Europa are un avantaj cultural și istoric imens, dar și un handicap: pluralitatea lingvistică și memoria conflictelor interne. Tocmai de aceea, federalismul european trebuie să fie democratic, gradual și consensual.
Europa se află într-un moment de răscruce istorică. Fie rămâne o sumă de state nostalgice, transformate în trifoi uscat al istoriei, fie devine un subiect politic global, capabil să-și apere valorile și existența. În fața imperialismului rus și a competiției globale acerbe, Uniunea Statelor Europene nu mai este un vis intelectual, ci o necesitate existențială.
Viitorul aparține marilor uniuni. Europa trebuie să aleagă dacă vrea să fie istorie sau actor al istoriei.
Bibliografie selectivă
Habermas, J., The Postnational Constellation, MIT Press, 2001.
Spinelli, A., The Ventotene Manifesto, 1941.
Fukuyama, F., Political Order and Political Decay, Farrar, Straus and Giroux, 2014.
Moravcsik, A., The Choice for Europe, Cornell University Press, 1998.
Snyder, T., The Road to Unfreedom, Tim Duggan Books, 2018.
Kissinger, H., World Order, Penguin Press, 2014.
McCormick, J., Why Europe Matters, Palgrave Macmillan, 2013.
Menon, A., The State of the European Union, Atlantic Books, 2008.
