În lumea cinefililor, a devenit aproape un truism faptul că filmele de festival (sau cele independente) au o valoare artistică mai mare şi transmit un mesaj mai puternic decât aşa-numitele producţii încadrate în mainstream – cele mai noi şi mai populare producţii, apreciate, e drept, pe scară largă, dar deseori lipsite de un mesaj profund și de un real rafinament artistic.
(Îmi aduc aminte că un astfel de film, din prima categorie, care a rulat şi la noi, a fost Stations of the Cross – Patimile Mariei, producţie germană din 2014, câştigătoare a Ursului de Argint pentru cel mai bun scenariu, o parabolă tratând destinul uman în comparaţie cu destinul cristic. Este adevărat că filmul e puţin scolastic, dar scenariul într-adevăr te pune pe gânduri şi nu pot accepta un singur lucru: că la aproximativ 10 zile de la premieră, în Bucureşti a fost scos din cinematografe, mai mult ca sigur din cauza lipsei de spectatori).
Nu mai vorbim de filmele unui regizor de geniu ca Bela Tarr sau de surprinzătorul El Destierro (2015), în regia lui Arturo Ruiz Serrano.
Personal, respect şi regula încasărilor, dar nu admit ca aceasta să dicteze asupra calităţii filmelor în cauză, ştiut fiind că unele scenarii sunt construite deliberat astfel încât să cuprindă cât mai multe ”ingrediente” de succes, ceea ce de cele mai multe ori dăunează fatal producţiilor respective.
Desigur, nimeni nu îi poate opri pe cinefilii doritori de filme aparte să le vizioneze în cadrul festivalurilor respective, printre cele din România amintind Festivalul Internaţional de Film Transilvania (Cluj-Napoca), Festivalul Astra Film (Sibiu), Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul, Festivalul de Film Horror&Fantastic ”Lună Plină” din Biertan, judeţul Sibiu, Festivalul Internaţional de Film DaKINO, Les Films de Cannes a Bucarest, Festivalul de Film Studenţesc CineMAiubit şi multe altele, ceea ce este un real câştig pentru popularizarea acestui gen de cinema.
Dar dacă nu eşti din oraşul respectiv şi nu ai drum pe acolo, sau dacă ai un job prea solicitant pentru a mai ajunge în sala de cinematograf (lucru de nedorit, dar perfect posibil într-o epocă a tehnologizării şi a vitezei)?
Foto: Freepik
Singurele soluţii ar fi canalele TV şi site-urile care oferă streaming. Chiar dacă, cunoscute fiind regulile pieţei, va trece ceva timp de la lansare până vor fi disponibile acolo, nu ar fi nicio problemă să vizionezi filme de festival mai vechi, având în vedere că multe dintre ele sunt practic necunoscute. Din câte ştiu, la noi, canale TV pe care s-ar putea vedea astfel de producţii sunt doar Sundance şi Cinemax 2, iar unul dintre site-urile care s-au încumetat să încerce aşa ceva, oferind însă atât filme independente cât şi mainstream (tactică eficientă şi în privinţa încasărilor, împotriva căreia nu am absolut nimic) a fost, mai demult, Voyo. Primele luni au oferit spectatorului o experienţă fascinantă, pentru ca apoi unele filme să fie retrase de pe site şi înlocuite cu altele din ce în ce mai slabe calitativ, în cele din urmă această tentativă de a-i oferi cinefilului ceva interesant şi la un preţ accesibil eşuând.
(În prezent site-ul amintit are un alt gen de conținut, mai către mainstream).
Fără canale TV şi fără site-uri de streaming, filmele de acest gen rămân la voia… pirateriei, şi am să spun un lucru care, poate, pe unii îi va şoca: nici măcar pe site-urile de torrente nu găseşti uşor filme de festival, fiindcă nici acolo nu sunt foarte cerute.
Nu putem să le imprimăm altora cerințele noastre sau ale altor cinefili, nu putem să le cerem tuturor să aprecieze filme şi regizori care, poate, nu le satisfac gusturile. Dar cred că singura soluţie viabilă şi care să fie şi în folosul cinematografiei ca act de cultură, şi nu doar ca vânzare-cumpărare, ar fi aceea de a coexista canalele/site-urile de producţii populare cu cele de festival/independente, ba chiar şi în cadrul aceluiaşi site, cum a încercat inițial Voyo și cum se străduiește în prezent, aș zice și cu ceva succes, portalul autohton TIFF Unlimited. Trebuie acordată mai multă atenţie acestui aspect, asta neînsemnând ”detronarea” producţiilor care aduc încasări.
